Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Prea „cool” pentru generali? Președintele Trump și Secretarul pentru Apărare convoacă liderii armatei americane

Donald trump - generali

La sfârșitul lunii septembrie 2025, la baza militară din Quantico, a avut loc o reuniune neobișnuită – fără precedent în ultimii ani. Sute de generali și amirali americani au fost convocați de președintele Donald Trump și de Secretarul pentru Apărare, Pete Hegseth. Evenimentul a fost prezentat drept o reafirmare a „valorilor fundamentale ale armatei americane” și o promovare a noii titulaturi a Pentagonului, redenumit prin ordin executiv în Departamentul de Război. Totuși, tonul și mesajele transmise au stârnit îngrijorări serioase privind subordonarea instituțională și direcția politică a armatei.

În discursul său, Hegseth a anunțat un set de zece directive menite să „restaureze standardele de excelență” și să pună capăt așa-numitului „război cultural din armată”. El a cerut „revenirea la disciplina de luptă”, „eliminarea programelor de diversitate și gen” și „încetarea războiului împotriva războinicilor”. Deși renunțarea la standarde diferite de fitness și competență de luptă pentru femeile și bărbații din unitățile combatante e greu de contraargumentat, retorica generală amintește de documentul Project 2025, promovat de think tank-urile conservatoare apropiate Casei Albe, care propune o reorganizare radicală a administrației federale și o „repolitizare” a instituțiilor sub control executiv.

Noua doctrină – rezumată în deviza „Train and Maintain” – pune accentul pe pregătire fizică, disciplină și obediență. „Soldații trebuie să fie pregătiți să intimideze, să demoralizeze, să vâneze și să ucidă inamicii”, a spus Hegseth, promițând o revenire la ethosul „războinicului adevărat”. Viziunea este una nostalgic-militaristă, inspirată mai degrabă din Războiul din Golf al anilor ’90 decât din realitățile conflictelor actuale – hibride, deteritorializate și asimetrice.

Ceea ce i-a îngrijorat pe mulți observatori nu a fost doar tonul, ci și apelul la loialitate personală. „Toți servim la plăcerea președintelui. În fiecare zi a vieții noastre”, a declarat Hegseth, într-un pasaj care a provocat neliniște în rândul ofițerilor și analiștilor militari. El a acuzat anumite segmente ale corpului ofițeresc că ar fi fost „slabe și conduse de lideri politici nechibzuiți”, referindu-se la fosta administrație Biden – un mesaj care poate descuraja disidența principială și poate consolida loialitatea față de lider, nu față de Constituție.

foto: Profimedia

Totodată, discursul a ignorat complet dimensiunea umană, intelectuală și post-militară a carierei de soldat. Definirea militarilor exclusiv prin capacitatea lor de a lupta, fără a le asigura sprijin psihologic, educațional sau profesional în timpul şi după încheierea serviciului, este o abordare învechită. O armată modernă are nevoie nu doar de excelență în luptă, ci și de excelență în judecată. În plus, rata afecțiunilor mintale și a sinuciderilor în rândul veteranilor americani este semnificativ mai mare decât în rândul civililor, ceea ce a dus la scăderea apetitului tinerilor pentru înrolare.

La același eveniment, președintele Trump a ridicat miza discursului, declarând că armata americană trebuie „să fie pregătită să lupte împotriva dușmanului din interior”, cu referire la mișcările de protest din numeroase orașe americane. Le-a spus ofițerilor că sunt liberi să aplaude sau să părăsească sala dacă nu sunt de acord, dar a adăugat, pe un ton ambiguu: „Cine pleacă își încheie cariera.”

În Statele Unite, declarațiile au generat o reacție moderată, limitată în principal la mediile militare și de analiză politică. Însă, pentru țările care au cunoscut momente în care foști lideri au scos armata în stradă, un asemenea mesaj este un semnal de alarmă timpuriu.

Istoria recentă oferă avertismente clare. În Irak, în 1988, forțele lui Saddam Hussein au folosit arme chimice împotriva kurzilor, omorând mii de civili. În 2011, Muammar Gaddafi a jurat că îi va vâna pe protestatari „stradă cu stradă, casă cu casă, centimetru cu centimetru”. Iar în România, memoria tancurilor pe străzile Bucureștiului din decembrie 1989 rămâne vie.

Totuși, Trump nu caută să devină un nou Ceaușescu, Saddam sau Gaddafi. Inspirat mai degrabă din modele latino-americane, ambiția sa pare diferită: să devină un „dictator cool”, în stilul președintelui Nayib Bukele din El Salvador – un lider care a folosit armata pentru a „curăța” străzile de traficanți de droguri care terorizau populația, dar care, între timp, a subordonat justiția, a intimidat presa independentă și a modificat Constituția pentru a-și asigura realegerea nelimitată.

În 2022, de exemplu, Bukele a declarat stare de urgență din cauza violenței generate de bande, pe care a folosit-o apoi pentru a militariza poliția și închisorile, a instrumentaliza sistemul judiciar și a încarcera zeci de mii de persoane, multe fără niciun proces. Situații similare, de fuziune între forțele armate și poliție, au fost observate în Mexic și, mai recent, în Ecuador, pe fondul violenței cauzate de traficul de droguri.

Speculator politic abil, Trump a lansat deja tema celui de-al treilea mandat, revenind periodic asupra subiectului pentru a testa reacția publicului. Întrebarea care se ridică acum nu este doar dacă ar încerca să obțină un nou mandat – ci dacă, până la finalul celui actual, va reuși să reformeze armata astfel încât aceasta să rămână tăcută în cazul în care ar cere unul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dictatura trumpista s-a născut.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult