Situația umanitară critică din Cuba a ajuns în atenția publicului internațional “grație” amenințărilor recente ale lui Donald Trump de a schimba regimul de la Havana - deși ea nu este, de fapt, nicio noutate.

Rectific pentru suporterii lui Trump: am afirmat că este o canalie mincinoasă. Este, dar peste asta vine, acum, demența pură. Aveți vreo altă explicație, stimați trumpiți, pentru ce i-a aruncat în față liderului saudit Mohamed bin Salman, în Florida, în prezența întregii elite saudite?

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Conflictul din jurul Iranului nu a explodat într-un război deschis, dar nici nu mai poate fi controlat în logica în care a fost început. A intrat într-un punct mort: există acțiune militară, există presiune economică, dar nu există un rezultat strategic.

Români trumpiți sunt destui, și în țară și peste hotare. Nu-mi imaginez că românii adevărați, trumânii, ar putea avea o tresărire morală și umană în legătură cu ce spune și ce face ticălosul lor: aruncă un ultimatum de 48 de ore Iranului, pe rețeaua sa Truth Social, la 1 trecute fix noaptea, să deschidă Ormuz sau dă cu bombardeaua în ei.

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, scriitorul Emil Hurezeanu, fost ambasador și Ministru de Externe, a vorbit despre poziția oficială a României în războiul dintre SUA-Israel și Iran.

Victimele colaterale ale acestui conflict sunt din ce în ce mai numeroase... Dar direct vizate sunt statele arabe sunnite din zonă, căci găzduiesc baze militare americane. Și totuși, unul dintre ele s-a distins în ultimele decenii prin dorința sa expresă de a rămâne neutru și de a întreține relații pacifice cu Iranul: este vorba de Oman. foto Profimedia

Am tot scris și am spus că ultima „rațiune” a măscăriciului sângeros Trumpf, care stă la baza tuturor gestostrategiilor și UStrategiilor sale este excitement. La 79 de ani se montează mai greu, așa că își caută oportunități de distracție ca un degetar pe telefon.

CSAT a fost convocat nu mai târziu de ieri, de către președintele Dan și, ce să vezi, i-a dat lui Trump ce-a vrut mușchii lui. N-avea „cărți în mână” pentru a negocia ceva la schimb, de pildă măcar Visa Waiver. Să zicem mersi că am fost, cât de cât, băgați în seamă de Pacificatorul planetei. Nu pentru asta ne străduim de mai mult de un an?

Istoria României are un tipar aproape obsesiv: marile crize internaționale ne găsesc mereu într-un punct strategic. Uneori avantaj, alteori povară. Nu pentru că am căutat această poziție, ci pentru că geografia ne-a așezat, de-a lungul secolelor, exact la intersecția intereselor marilor imperii și, mai târziu, ale marilor puteri.