Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Democrația în recul, inteligența artificială în avans. Cine scrie scenariul lumii de mâine?

oameni

Ce urmează? Unii știu și decid următorii pași. Alții doar participă în mod involuntar. Altii înțeleg dar rămân pasivi. Cei mai mulți însă refuză să accepte și să se informeze despre viitor.

Mă refer la viitorul nostru – nu doar al României, ci al întregii lumi vestice.

Tot mai mulți oameni cred că ceea ce se întâmplă acum în SUA face parte dintr-un plan de „corecții majore”, menit să repare dezechilibrele lumii occidentale. Paradoxal, acest grup este format din tabere foarte diferite, uneori chiar opuse ca viziune, dar unite de aceeași nemulțumire față de direcția din ultimele decenii. În spate însă sunt aceeași actori, aceleași corporații și se schimbă doar scenariul. Corporații care investeau masiv în promovarea woke investesc azi tot masiv în trumpism. Însă cetățenii au falsa impresie că acum se construiește o societate “corectă” care le va aduce securitate și bunăstare. Când în realitate participă la distrugerea singurului sistem care le-a adus bunăstarea: democrația!

Acest „plan” își trage energia din greșelile guvernelor și ale marilor corporații din trecut :

Mutarea producției industriale (și apoi a serviciilor) în zone cu salarii mici.

Promovarea excesivă a politicilor woke, mai ales de către câteva corporații.

Închiderea partidelor în cercuri restrânse, doar pentru conservarea puterii, fără șanse schimbării garniturii politice.

Creșterea beneficiilor sociale pe datorie, pentru cumpărarea liniștii electorale.

Eliminarea meritocrației și înlocuirea cu găști de partid.

Lipsa de viziune economică și de inovație digitală a statului.

Acceptarea unor subvenții acordate corporațiilor, fără capacitatea de a colecta corect taxele.

La toate acestea s-a adăugat și o greșeală a curentului progresist: în loc să ofere educație socială și politică, a preferat lupta ideologică. A transmis ideea falsă că religia și tradițiile sunt „depășite”. Mulți au rămas cu impresia că li se vor impune condiționări și că valorile lor fundamentale vor fi marginalizate.

Astfel, timp de peste un deceniu, societatea s-a rupt tot mai mult. Cei cu venituri mari au prosperat, în timp ce oamenii cu venituri mici și medii fie au stagnat, fie și-au pierdut locul în societate. Avem azi o oligarhie tech care decide ce informații primești, ce trebuie să cunoști și cine va câștiga următoarele alegeri.

O nouă lume, dar cu aceiași actori!

Economistul Ha-Joon Chang spunea în Financial Times:

Economia de astăzi seamănă cu teologia catolică din Europa medievală: o doctrină rigidă, păzită de o pretinsă modernitate care se crede deținătoarea adevărului absolut. Disidenții sunt marginalizați.” Și da, cam așa a arat economia ultimului deceniu.

Realitatea ne confirmă: randamentele obligațiunilor din țările G7 cresc, în ciuda reducerilor agresive de dobânzi de către băncile centrale.

Exemplele sunt multe. Spre exemplu Colgate-Palmolive a plătit recent 332 milioane $ pentru a închide un proces privind calcularea greșită a pensiilor angajaților. Să mai vorbim de câte taxe plătește Apple sau Tesla?

În SUA, polarizarea economică este evidentă în ultimele decenii:

- cei cu venituri mici au câștigat real aprox. +10%,

- cei cu venituri medii +20%,

- iar cei foarte bogați peste +35%.

Astăzi, 1.100 de miliardari americani dețin 5,7 trilioane $, în timp ce 50% dintre americani au împreună doar 4 trilioane $.

Unii vor spune că așa trebuie să arate capitalismul. Capitalismul clasic s-a bazat pe concurență, pe inovație și mobilitate socială. Ce avem azi seamănă mai degrabă cu o oligarhie economică: piețe distorsionate, corporații prea mari ca să mai poată fi concurate și politici publice scrise în funcție de interesele lor.

Când 1.100 de miliardari dețin mai mult decât jumătate din populație, nu mai vorbim de capitalism funcțional, ci de capturarea statului și a pieței de un grup restrâns. Asta blochează tocmai principiile capitalismului – șansa fiecăruia de a reuși prin muncă și inițiativă. Iar inegalitatea extremă erodează fix capitalismul. Dar na, așa ai o motivație în plus pentru autocrație, nu? Pentru a le explica oamenilor că răul economic e ascuns în anumite companii - cele care nu te susțin financiar și politic, pentru a câștiga alegerile. E mai simplu așa, decât să revenim la principii.

Intrăm în epoca AI și a corporațiilor tehnologice

La opt decenii după WWII, sistemul economic și politic al vestului crapă pe la toate încheieturile. China își asumă rolul de arhitect al unei noi ordini globale. SUA este slăbită intern, iar Trump propune un model de autocrație regională, acceptând implicit o împărțire cu Beijingul.

Însă adevăratul „arbitru” al noii lumi nu mai sunt doar statele, ci corporațiile tehnologice. Big Tech deține azi infrastructura pe care funcționează economia, comunicarea și chiar securitatea. Inteligența Artificială este noul „motor” al puterii globale – un instrument prin care câteva companii dictează cine are acces la cunoaștere, cine poate comunica și cine rămâne invizibil.

Societatea este „ocupată” deliberat cu teme false:

- lupte ideologice între progresiști și tradiționaliști

- polemici despre identitate și religie

- scandaluri mediatice fabricate zilnic.

Iar dacă mai există și presă independentă, ea se chinuie să supraviețuiască. Mai întâi financiar, dar și în fața presiunilor politice.

Toate acestea consumă energia publică, în timp ce adevărata miză se joacă în altă parte: redistribuirea puterii economice și politice către AI și corporațiile care o controlează, pentru noua lume. Trump le oferă scut fiscal și libertate totală de acțiune. Europa, fragmentată politic, rămâne dependentă. China construiește propriul ecosistem AI, separat și controlat strict de stat.

Rezultatul? O lume unde statele devin dependente de algoritmi și de infrastructuri private, iar cetățenii sunt ținuți ocupați cu „dușmani fictivi” și lupte ideologice care nu rezolvă nimic.

Se schimbă decorul, se adaugă AI ca personaj principal, dar actorii sunt aceiași: corporațiile, politicienii care le servesc și masele care sunt manipulate să creadă că se luptă pentru anumite “valori” frumos ambalate în noile partide extremiste!

Un alt film. Aceiași actori. Aceleași idei! Doar tehnologia e nouă, la o sută de ani distanță de la ultimul episod! Doar că acum se merge mult mai departe și mai repede!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult