Foto: Profimedia
La cinci dimineața, de pe scările care îl conduceau în avionul privat cu destinația Florida, Andrew Tate făcea prietenește cu mâna locului care, pentru prima dată, l-a pus față în față cu faptele sale și apoi l-a lăsat să plece spre pământul făgăduinței, așa cum i se cuvine oricărui om acuzat de proxenetism din lumea asta.
Pe chipul lui se citea umbra capitolului încheiat. Și puterea omului care știe că și-a găsit scut într-unul dintre cei mai puternici oameni de pe pământ. Care, culmea, e pe aceeași lungime de undă cu el. În ochii lui se vedea încântarea omului care știe că a avut noroc.
Cui făcea cu mâna? Probabil femeilor care l-au acuzat că, mințite de cei doi frați că le iubeau, au ajuns să fie exploatate sexual de mai multe persoane, obligându-le sub constrângere să participe la producția de materiale pornografice care erau ulterior difuzate public. În plus, ca să fie umilința absolută, unele dintre ele erau tatuate cu textul ”owned by Tate”. Le făcea cu mâna acelor femei, care, din ipostaza de victime, au cerut statului american să nu intervină în cazul Tate din România.
Le făcea cu mâna procurorilor DIICOT care, cu probe, resurse și mărturii cutremurătoare, n-au reușit să pună la punct un dosar credibil care să țină în fața unei instanțe. Le făcea cu mâna celor care au crezut, totuși, că România e un stat suveran, în treburile și, mai ales, în justiția căruia nu se poate amesteca nimeni, oricât de puternic ar fi. Le făcea cu mâna, desigur, globaliștilor, soroșiștilor și feministelor în aplauzele lui Richard Grenell care, de peste ocean, aplauda că pohta ce-a pohtit la Munchen, la Conferința de Securitate, s-a împlinit.
Și, în ultimă instanță, ne făcea cu mâna nouă, celor care, în naivitatea noastră, am crezut că lucrurile nu pot sta chiar atât de rău cu statul român. Chiar nefiind suveraniști, unii dintre noi n-am crezut că statul român chiar poate sta în genunchi atât de ferm, indiferent de miză. Noi ne-am înșelat, iar frații Tate, deveniți un model de masculinitate pentru mulți dintre tinerii din România, au pus punct unei povești care putea fi scrisă și altfel, dacă România ar mai avea un pic de stat de drept.
Pentru americani, din ce putem deduce, povestea asta cu frații Tate nu e despre ei. N-are nicio legătură cu cei doi masculi ciudați care își tatuează victimele cu forța. E mai degrabă o chestiune ideologică, un fel de a pedepsi progresismul, pe care Biden l-a încurajat, iar Trump vrea să demonstreze acum că roata ideologică se întoarce sub brațul lui puternic. Ridicarea restricțiilor pentru frații Tate e o chestiune asumată de americani. Iar Andrew Tate pare că știa pe ce se bazează exact după ce, în noiembrie, declara public faptul că victoria lui Donald Trump la prezidențiale avea să îi paveze din nou drumul către America.
Amintim că acest caz, al fraților Tate a fost adus pentru prima dată în discuție de oficialii americani într-o discuție telefonică, urmând ca tema să revină la Munchen între Grenell și Emil Hurezeanu, care nu mai știa cum să mai mintă sau să spună adevărul, în funcție de interlocutor.
Iar astăzi ne aflăm din nou, ca stat, în situația în care nu avem prea multe certitudini. Mai puțin pe aceea că n-avem nicio problemă în a ne afirma periodic slăbiciunile. Devenind astfel victima perfectă pentru orice agresor. Atât s-a putut…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iar cazul fraților Tate e un mizilic pe lângă enormele erori- voite, impuse sau datorate incompetenței- pe care le-au " reușit " instanțele din România după '89.
Dar să nu dramatizăm, se întâmplă și la case mai mari- noi suntem mici, poate mâine va fi mai bine. Sau mai rău...
De peste 2 ani asistăm la un circ cu finalitate neclară. 2 dosare subțiri care nu stau în picioare.
Dacă respectivii își puneau mintea cu Justiția română am fi ajuns cu siguranță să plătim daune consistente. Dar timpul nu e pierdut.
Când deschizi un dosar unor astfel de indivizi cu bani și conexiuni se presupune că ai în spate o muncă deja consistentă. Adică nu te apuci de treabă când declanșezi urmărirea penală.
Frați Tate nu au descoperit nimic nou. Ei doar au dus la un nivel superior renumele României: țara cu cel mai mare export de carne vie din Europa. Sunt sute de ”băeți” ca frații Tate, doar că mai puțin faimoși, care administrează în mod profesionist această resursă în țară și străinătate. Arareori sunt deranjați de justiție. În plus zeci de mii de femei din România plătesc impozite consistente pentru activitatea de videochat. adică tot un fel de export dar virtual. Întreprinzătoare care va să zică. Și uite așa a crescut ponderea femeilor care conduc afaceri și realizează venituri consistente. Ne aflăm pe drumul cel bun ce să mai.
Ce ar putea să ne învețe frații Tate?
Dacă erau aduși în fața unor jurați erau la închisoare de multă vreme, nu la plajă în Florida!