Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Se împlinește un an de la anularea alegerilor. Un an de tăcere

prezidentiăle - măi

foto Inquam Photos / George Călin

Mă scuzați, poate sunt eu într-o dispoziție mai puțin optimistă decât de obicei. Nu, nu s-a întâmplat nimic. Tocmai de asta m-au luat pitipacii. Pentru că azi am realizat, într-o discuție cu un jurnalist străin, că nu s-a întâmplat nimic. Nici măcar nu a început să se întâmple ceva. Nu în locurile în care contează - justiție, buget cheltuit aiurea, administrație. Se face acum anul de anularea alegerilor prezidențiale, echivalentul unui near death experience pentru o democrație, iar noi suntem cumva tot unde eram atunci când ne-am mirat văzând unde e țara. Ies cărți care explică acel moment din partea acelora care vor turul 2 înapoi. Și nu ies audieri publice sau rapoarte care să explice pentru istorie ce dumnezeu am pățit. 

Așa că mă simt tot mai mult ca în visele alea în care încerci să strigi și nu îți iese nimic pe gură. Pentru că mi se pare că nu se întâmplă nimic. Adică nimic în direcția unor schimbări care să oprească spirala de deșănțare democratică pe care am luat-o. Nimic în direcția înțelegerii nemulțumirii profunde din societate sau a rupturii cumplite între durerile unei bune bucăți din țară și temele de interes pentru cei ce au momentan puterea de a face lucruri.

În vreme ce fereastra de oportunitate pentru decizii grele, dar necesare, se închide, e foarte foarte trist cum se risipește enorm de multă energie spre a ține liniștite acele forțe politice și instituționale care au blocat orice reforme. Și cum pare că acceptăm din ce în ce mai clar că asta e. Nu e nimic de făcut. E prea greu. Prea târziu. Mai stați un pic. Poate că se întâmplă ceva.

Desigur, între timp o să avem o super stabilitate guvernamentală atunci când nu vom mai fi o democrație, măcar șchioapă cum suntem acum. Și atunci vom avea uzine competitive care vor face armament minunat și pensionari speciali pentru că sunt săracii prea munciți, ne vom bate pe umăr că facem pace socială și că iote ce frumos vorbesc aleșii noștri la conferințe cu invitați din străinătățuri. 

Iar noi vom fi ocupați & distrați să ne certăm în câte un colțișor de internet de dragul de a câștiga acest concurs de virtue signaling pe teme de bască sau de "ah, ce metaforic i-am zis-o!" în vreme ce duios vor trece peste noi atât de multe lovituri date șanselor noastre la un stat funcțional.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tăcerea dinaintea furtunii...
    • Like 0


Îți recomandăm