Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Se împlinește un an de la anularea alegerilor. Un an de tăcere

prezidentiăle - măi

foto Inquam Photos / George Călin

Mă scuzați, poate sunt eu într-o dispoziție mai puțin optimistă decât de obicei. Nu, nu s-a întâmplat nimic. Tocmai de asta m-au luat pitipacii. Pentru că azi am realizat, într-o discuție cu un jurnalist străin, că nu s-a întâmplat nimic. Nici măcar nu a început să se întâmple ceva. Nu în locurile în care contează - justiție, buget cheltuit aiurea, administrație. Se face acum anul de anularea alegerilor prezidențiale, echivalentul unui near death experience pentru o democrație, iar noi suntem cumva tot unde eram atunci când ne-am mirat văzând unde e țara. Ies cărți care explică acel moment din partea acelora care vor turul 2 înapoi. Și nu ies audieri publice sau rapoarte care să explice pentru istorie ce dumnezeu am pățit. 

Așa că mă simt tot mai mult ca în visele alea în care încerci să strigi și nu îți iese nimic pe gură. Pentru că mi se pare că nu se întâmplă nimic. Adică nimic în direcția unor schimbări care să oprească spirala de deșănțare democratică pe care am luat-o. Nimic în direcția înțelegerii nemulțumirii profunde din societate sau a rupturii cumplite între durerile unei bune bucăți din țară și temele de interes pentru cei ce au momentan puterea de a face lucruri.

În vreme ce fereastra de oportunitate pentru decizii grele, dar necesare, se închide, e foarte foarte trist cum se risipește enorm de multă energie spre a ține liniștite acele forțe politice și instituționale care au blocat orice reforme. Și cum pare că acceptăm din ce în ce mai clar că asta e. Nu e nimic de făcut. E prea greu. Prea târziu. Mai stați un pic. Poate că se întâmplă ceva.

Desigur, între timp o să avem o super stabilitate guvernamentală atunci când nu vom mai fi o democrație, măcar șchioapă cum suntem acum. Și atunci vom avea uzine competitive care vor face armament minunat și pensionari speciali pentru că sunt săracii prea munciți, ne vom bate pe umăr că facem pace socială și că iote ce frumos vorbesc aleșii noștri la conferințe cu invitați din străinătățuri. 

Iar noi vom fi ocupați & distrați să ne certăm în câte un colțișor de internet de dragul de a câștiga acest concurs de virtue signaling pe teme de bască sau de "ah, ce metaforic i-am zis-o!" în vreme ce duios vor trece peste noi atât de multe lovituri date șanselor noastre la un stat funcțional.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tăcerea dinaintea furtunii...
    • Like 0


Îți recomandăm

CTP--

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Citește mai mult

Copil omleta emotii / sursa foto: Profimedia

Dacă observi schimbări care te îngrijorează legate de copilul tău, care par că nu trec, acela este semnalul tău de alarmă să îți pui pălăria de detectiv și să afli ce anume a declanșat un sentiment puternic și o schimbare în copilul tău — un sentiment pe care încearcă să ți-l comunice așa cum știe în momentul acela (prin furie, comportamente „urâte”). Oare se simte deconectat de tine? Oare ceva îl supără la grădiniță sau în relație cu altcineva?

Citește mai mult

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult