Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Se împlinește un an de la anularea alegerilor. Un an de tăcere

prezidentiăle - măi

foto Inquam Photos / George Călin

Mă scuzați, poate sunt eu într-o dispoziție mai puțin optimistă decât de obicei. Nu, nu s-a întâmplat nimic. Tocmai de asta m-au luat pitipacii. Pentru că azi am realizat, într-o discuție cu un jurnalist străin, că nu s-a întâmplat nimic. Nici măcar nu a început să se întâmple ceva. Nu în locurile în care contează - justiție, buget cheltuit aiurea, administrație. Se face acum anul de anularea alegerilor prezidențiale, echivalentul unui near death experience pentru o democrație, iar noi suntem cumva tot unde eram atunci când ne-am mirat văzând unde e țara. Ies cărți care explică acel moment din partea acelora care vor turul 2 înapoi. Și nu ies audieri publice sau rapoarte care să explice pentru istorie ce dumnezeu am pățit. 

Așa că mă simt tot mai mult ca în visele alea în care încerci să strigi și nu îți iese nimic pe gură. Pentru că mi se pare că nu se întâmplă nimic. Adică nimic în direcția unor schimbări care să oprească spirala de deșănțare democratică pe care am luat-o. Nimic în direcția înțelegerii nemulțumirii profunde din societate sau a rupturii cumplite între durerile unei bune bucăți din țară și temele de interes pentru cei ce au momentan puterea de a face lucruri.

În vreme ce fereastra de oportunitate pentru decizii grele, dar necesare, se închide, e foarte foarte trist cum se risipește enorm de multă energie spre a ține liniștite acele forțe politice și instituționale care au blocat orice reforme. Și cum pare că acceptăm din ce în ce mai clar că asta e. Nu e nimic de făcut. E prea greu. Prea târziu. Mai stați un pic. Poate că se întâmplă ceva.

Desigur, între timp o să avem o super stabilitate guvernamentală atunci când nu vom mai fi o democrație, măcar șchioapă cum suntem acum. Și atunci vom avea uzine competitive care vor face armament minunat și pensionari speciali pentru că sunt săracii prea munciți, ne vom bate pe umăr că facem pace socială și că iote ce frumos vorbesc aleșii noștri la conferințe cu invitați din străinătățuri. 

Iar noi vom fi ocupați & distrați să ne certăm în câte un colțișor de internet de dragul de a câștiga acest concurs de virtue signaling pe teme de bască sau de "ah, ce metaforic i-am zis-o!" în vreme ce duios vor trece peste noi atât de multe lovituri date șanselor noastre la un stat funcțional.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tăcerea dinaintea furtunii...
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu/ Foto

Puțini cititori nu au rezolvat corect problema de logică, cea cu sughițul cowboy-ului. Mulți au dat soluția teoretic valabilă în cazul pisicii dactilografe: (1/31)⁴. Observația că, în prealabil, pisica ar trebui, fiind vorba de majuscule, să apese pe „caps lock”, modifică rezultatul, căci am avea 32 taste. Răspunsul la problema 3 este unul singur: nu există nicio funcție care să aibă ca grafic un cerc; x²+y²=r² este o ecuație, nu o funcție. Au rezolvat tot pachetul de 3 probleme Bogdan Ghiț, Dan Tudose, Traian Iulian.

Citește mai mult

Livadaru Alex

Ziua de 5 ianuarie, pe care mulți se așteptau ca Guvernul Bolojan să o declare zi „punte” (liberă între două minivacanțe, pentru a asigura continuitate, urmând a se recupera treptat pe parcursul anului) a rămas zi lucrătoare, chestiune care i-a pus pe unii angajați la stat în anumite domenii în mare încurcătură. Au fost nevoiți să-și ia o zi de concediu de odihnă pentru a nu-și fractura vacanța sau au fost nevoiți să se reorganizeze, să se suie în mașini și să meargă la muncă.

Citește mai mult