Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Se împlinește un an de la anularea alegerilor. Un an de tăcere

prezidentiăle - măi

foto Inquam Photos / George Călin

Mă scuzați, poate sunt eu într-o dispoziție mai puțin optimistă decât de obicei. Nu, nu s-a întâmplat nimic. Tocmai de asta m-au luat pitipacii. Pentru că azi am realizat, într-o discuție cu un jurnalist străin, că nu s-a întâmplat nimic. Nici măcar nu a început să se întâmple ceva. Nu în locurile în care contează - justiție, buget cheltuit aiurea, administrație. Se face acum anul de anularea alegerilor prezidențiale, echivalentul unui near death experience pentru o democrație, iar noi suntem cumva tot unde eram atunci când ne-am mirat văzând unde e țara. Ies cărți care explică acel moment din partea acelora care vor turul 2 înapoi. Și nu ies audieri publice sau rapoarte care să explice pentru istorie ce dumnezeu am pățit. 

Așa că mă simt tot mai mult ca în visele alea în care încerci să strigi și nu îți iese nimic pe gură. Pentru că mi se pare că nu se întâmplă nimic. Adică nimic în direcția unor schimbări care să oprească spirala de deșănțare democratică pe care am luat-o. Nimic în direcția înțelegerii nemulțumirii profunde din societate sau a rupturii cumplite între durerile unei bune bucăți din țară și temele de interes pentru cei ce au momentan puterea de a face lucruri.

În vreme ce fereastra de oportunitate pentru decizii grele, dar necesare, se închide, e foarte foarte trist cum se risipește enorm de multă energie spre a ține liniștite acele forțe politice și instituționale care au blocat orice reforme. Și cum pare că acceptăm din ce în ce mai clar că asta e. Nu e nimic de făcut. E prea greu. Prea târziu. Mai stați un pic. Poate că se întâmplă ceva.

Desigur, între timp o să avem o super stabilitate guvernamentală atunci când nu vom mai fi o democrație, măcar șchioapă cum suntem acum. Și atunci vom avea uzine competitive care vor face armament minunat și pensionari speciali pentru că sunt săracii prea munciți, ne vom bate pe umăr că facem pace socială și că iote ce frumos vorbesc aleșii noștri la conferințe cu invitați din străinătățuri. 

Iar noi vom fi ocupați & distrați să ne certăm în câte un colțișor de internet de dragul de a câștiga acest concurs de virtue signaling pe teme de bască sau de "ah, ce metaforic i-am zis-o!" în vreme ce duios vor trece peste noi atât de multe lovituri date șanselor noastre la un stat funcțional.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tăcerea dinaintea furtunii...
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult