Yvette e o femeie desprinsă din serialul Yellowstone: curajoasă, hotărâtă, te privește direct în ochi când îți vorbește, n-are sensibilități și nu-și caută copilul interior.

În ciuda părerii generale, cafeaua columbiană nu e “din moși-strămoși”. Cafeaua s-a răspândit în lume din Etiopia și a ajuns în America Latină în secolul al VIII-lea adusă de misionari și comercianți.

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Columbia e departe azi de ce vedem în Narcos. Cocaină se mai produce în junglă, dar clanurile s-au mutat în Mexic. Cu toate astea, mulți turiști occidentali își doresc o Columbie în care să trăiască un sejur de experiențe extreme și aduc vagoane de bani să-și satisfacă nevoile. Evident că cererea fiind mare, oferta e pe măsură.

Este atât de multă frumusețe care dispare sub ochii noștri! Azi vreau să vă vorbesc despre niște oameni care refuză să închidă ochii și să se predea cinismului și nepăsării.

La “Berracas”, am mâncat o ciorbă de fasole foarte bună și banane prăjite. Am băut sangria și am stat la povești în lumina caldă a înserării.

Povestea lui Sergio Fajardo, primarul care a schimbat Medellinul dintr-un oraș al violenței într-un model global, investind în educație, arhitectură și comunități. foto: Instagram Florin Negruțiu