Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Sîc c-a trăznit-o pe Gloria-n munți

Cristian Tudor Popescu

 ●Ani în șir, de pe când a apărut cu T. Băsescu la masă, la Golden Blitz, a trebuit s-o observ pe E. Udrea, pentru că meseria mă silea să scriu despre ea. Mi-au trecut prin pix parșivenia, fățărnicia, nerușinarea, neamprostia, foamea insațiabilă de putere și bani a persoanei. Nu credeam că aș mai avea ceva de spus. 

Însă dîna în cauză reușește să-mi mai stoarcă un strop de scârbă cu felul în care își folosește fetița ca să scape de pârnaie. Copilul a fost conceput taman când Cutra Udrea o ștergea în Costa Rica, făcut pictorial și născut acolo, în speranța că asta îi va asigura mă-sii statut de refugiat politic, în locul celui de infractoare urmărită Interpol. Acum, specialista în sprint peste graniță a întins-o la pont în Bulgaria, cu câteva ore înainte să i se pună brățări în România, lăsându-și fetița în țară. Ca să aibă de ce să strige, împreună cu alți tânguitori de prin politică și presă, că este împiedicată cu cruzime („de Inchiziție”, zice bărba-su) să-și crească copilul. Doar-doar o îndupleca instanța bulgară să n-o trimită în România. Adică, înapoi la fetiță...

N-ajungea că a adus pe lume o ființă care va trăi cu eticheta de fiică a lui Udrea Internațional, hoțomancă de primă ligă. Sau, poate că ăsta va fi un titlu de noblețe...

Până una-alta, mărturisesc că nu-mi pot dezlipi ochii de pe unghiile rozoranj radioactive, vizibile din satelit, ale martirei.

Sic transit gloria mundi.

● Așa cum și-a făcut E. Udrea un copil, V. Dăncilă și-a făcut un partid. A lăsat ea bunătate de scăunel mănos la BNR, de ce? Păi, pentru că banii n-aduc fericirea. Fericirea e să aibă cine să-i zică și ei duoamna președintă. Să fie moț într-un prezidiu, să i se bage niște microfoane la cioc. Ca să declare, magistral, pesediștilor care s-ar călca în picioare la ușa ei, că nu e momentul să-i primească la piept.

Totuși, pe cineva ar putea să cheme și să întâmpine dîna VV cu brațele deschise în partidul pe care stă: pe prim-ministrul României, cunoscut și sub numele de Dănciucă! 

Sic transit gloria mundi.

●În afară că s-a dus să-l asigure pe ambasadorul Rusiei de neutralitatea față de violurile soldaților ruși asupra femeilor ucrainene, adică ea doar se uită, senatoarea Cascada Urlătoarea tace mâlc de luni de zile. Nu tu niște zbierete în parlament, nu tu un dus peste vreun ministru, un mitinguț unde să demaște conspirația mondială împotriva lui Șoșoacă, o moaștă, o mască, ceva...

Sic transit gloria mundi – sîc c-a trăznit-o pe Gloria-n munți. A rămas în urma ei decât un verb: poate vrei să te șoșochez. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult