Vă recomand - în măsura în care aveți timp - să parcurgeți un studiu unde puteţi compara nivelul de încredere interpersonală în diverse state ale lumii. Prima observaţie este că România a reușit să îşi crească indicele de încredere de la 10 la 20% până înainte de criza financiară, dar din 2008 am scăzut, astfel încât, în 2014 am ajuns brusc la 7%, fiind la același nivel cu Columbia, Brazilia, Ecuador și Peru. Pornind de la premisa că orice tranzacție economică- la nivel mic sau mare- se bazează pe încredere reciprocă, e ușor de intuit efectul asupra nivelului de dezvoltare economică a țării.

La nici 10 metri de mine și colegii mei se aflau vreo patru persoane în jurul unui fax, capsând coli A4. Erau contracte de telefonie mobilă, care veneau nonstop prin niște aparate performante la vremea lor. Eu tocmai terminasem dreptul, un coleg era absolvent de psihologie la Babeș-Bolyai, altul de limbi străine, iar lângă mașinăria de primit contracte am gasit un medic, un preot și un profesor de istorie. (Guliver Getty Images)

Era totul sau nimic. Dacă nu intrai la mate - fizică, ajungeai la Liceul Minier, pentru că nu exista o listă cu opțiuni de back-up. Dacă picai la facultate, făceai minim 18 luni de armată, dacă erai băiat, iar fetele aveau șansa să mai încerce anul următor.

Care credeți că este profilul angajatului român și cum se definește el? Prin profesia pe care o are, sau prin relația cu șeful și colegii săi? (Foto: Guliver/ Getty Images).

România este un caz aparte pentru ca în companiile multinaționale, cultura organizațională este strâns legată de cultura organizației mamă, care derivă, în principal, din cultura țării de unde provine firma. În momentul în care alegi să schimbi locul de muncă, de regulă, te atrage posibilitatea de promovare, salariul mai bun, pachetul de beneficii mai avantajos sau posibilitatea de a-ti dovedi că poți mai mult. Foarte rar stai să te gandesti în ce masură ești compatibil cu cultura organziationala a locului în care vei lucra, dacă poți să te adaptezi la filosofia lor de business sau în ce masură va trebui să te schimbi tu, sau să schimbi lucrurile din jurul tău.

Conform Harvard Business School, oamenii au tendința de a-și supraestima capacitatea de a influența pozitiv evenimentele neprevăzute din viața lor, care, de fapt, așa cum a reieșit din multiplele studii pe această temă, stau sub semnul șansei și nu pot fi anticipate. Avem tendința de a fi prea încrezători în propriile previziuni asupra riscurilor și avem o perspectivă limitată asupra posibilelor evenimente neplăcute care ar putea avea loc. (Foto: Guliver/Getty Images)