De regulă, sunt optimist peste măsură. E prima dată însă când, privind pragmatic situația pe care România însăși și-o creează și nimeni altcineva, decât vremelnica ei conducere, cred că lucrurile nu par a fi roze, ci de-a dreptul tenebroase. Îmi aduc aminte cu nostalgie de perioada studenției când, în timpul susținerii unei comunicări despre iredentism, atunci când concluziile mele erau pozitive privind parcursul României, unul dintre profesori, ridicându-se în picioare, încercând să înțeleagă pleiada mea de mesaje când optimiste, când pline de date istorice negative, întreabă nedumerit: domnule, dumneata ești un idealist sau un pragmatic? N-o să uit niciodată intervenția marelui istoric, Titu Georgescu, ce se afla la prezidiu. Se ridică în picioare, își așează cu tact ochelarii pe nas și-i răspunde: d-le profesor, este un idealist pragmatic!

Coiful de patrimoniu furat recent în Olanda a fost, încă din vremea comunismului, o sursă inestimabilă de legende și mitologii care serveau naționalismului ceaușist. Dispariția lui a cutremurat în special lumea celor care trăiesc în spiritul teoriilor conspirației și a generat multă dezbatere publică despre trecutul glorios din fantasmele unui regim totalitar, de fapt.

Natalia Intotero, o doamnă de la PSD aterizată nu se știe de ce la Ministerul Culturii, gavarește patriotic despre „tezaurul nostru”, care „trebuie să fie văzut aici, acasă” de către „români”. foto Inquam Photos / George Călin