Când am venit pentru prima dată în România (2003), am stat șase luni în Cârlibaba, iar faptul că dl Iliescu era președintele țării era pentru mine doar un fapt divers – eram începător în politica românească. Dar satul Cârlibaba era viu: baruri și restaurante pline, distracții, toată lumea acasă. E drept – se tăia pădurea în neștire –, dar plutea un aer de belșug, chiar dacă era tip „wild-west”.

Acum o lună am fost în Olanda, unde am ținut un discurs pentru câteva asociații civice care au fost implicate în proiecte caritabile în România, din anii ’90 până în prezent. Discursul avea ca titlu „România, caritate 2.0”, și tema era că România nu mai are nevoie de ajutoare sub formă de lucruri second-hand, ci de venirea turiștilor din Țările de Jos – o altă formă de colaborare, pe baze egale, cu beneficii reciproce. România are acum mult de oferit la schimb. foto: Mel Longhurst / akg-images / Profimedia