Caracatița pare hotărâtă să tragă întreaga țară la fund. Și, mai grav, a prostit jumătate din societate că nu e o caracatiță, ci peștișorul de aur

foto: Profimedia

Schumpeter a început să scrie despre „distrugerea creatoare* în perioada în care preda la Universitatea din Cernăuți, aici, aproape de noi. Am aflat asta acum o săptămână, la Malu’ Bistriței, într-o discuție interculturală împreună cu prietenii mei olandezi — colegi de facultate la antropologie — și cu publicistul economic dl Gheorghe Băcanu. Ne-am adunat de la gura Dunării și de la gura Rinului ca să ne întâlnim în Cârlibaba.

Bineînțeles, conversația a atins și politica românească și situația financiară precară a țării. Dl Băcanu a repetat ce îmi spune de ani de zile: „Țara asta nu o să facă bine, Daniel, n-ai înțeles încă nimic!”. Am discutat despre pericolele economice și de guvernanță care pot arunca România într-o spirală descendentă. În acel moment a apărut și numele lui Schumpeter, cu teoriile lui despre distrugerea creatoare. Doar așa am reușit să ne punem de acord asupra unei mici speranțe: poate România trebuie să treacă printr-o perioadă de distrugere sistemică, ar fi bine dacă era o distrugere a clientelismului, o distrugere a sistemului de pile și relații, pentru ca apoi să apară ceva nou, mai adaptat și, dacă se poate, mai corect și mai frumos - o societate bazată pe meritocrație.

Dar distrugerea care ne așteaptă riscă să fie doar „distrugere*, fără a fi creatoare. Toate semnele economice sunt pe roșu. Creșterea din ultimii ani s-a bazat pe bani din PNRR și pe împrumuturi — exact acolo unde mecanismul s-a blocat. Europa a suspendat fonduri și a impus condiții clare; fără ele, sumele rămân blocate. Dacă Bruxelles-ul nu are încredere în măsurile de redresare, urmează noi sancțiuni și chiar amenzi. Iar piețele financiare stau și ele cu ochii pe noi: un downgrade la *junk status* ne poate lovi în orice clipă.

Dl Pîslaru spune că, în urma negocierilor cu Bruxelles, partea nerambursabilă a PNRR a rămas neschimbată, doar partea de credite a scăzut cu 6 miliarde. Dar ce nu spune este că, fără aceste credite, multe proiecte nu pot fi terminate. Suntem obligați să le finanțăm acum cu bani împrumutați mai scump, altfel pierdem și granturile. Gradul de absorbție va scădea și mai mult, iar cheltuielile deja făcute pentru PNRR apasă direct pe deficit.

Partea politică e și mai sumbră. Condițiile Bruxelles-ului vizează transparența administrației și pensiile speciale. Sistemul românesc însă se opune. Nimeni dintre cei care au beneficiat de avantaje absurde nu pare dispus să le lase din mână. Cei care s-au îmbogățit de-a lungul anilor știu că se joacă cu focul, dar nu renunță. Caracatița pare hotărâtă să tragă întreaga țară la fund. Și, mai grav, a prostit jumătate din societate că nu e o caracatiță, ci peștișorul de aur.

Dacă guvernul Dan–Bolojan nu găsește sprijin pentru măsurile necesare, lucrurile se pot înrăutăți rapid. Problemele cu care luptăm nu se rezolvă fără decizii dureroase. Iar dacă PSD se aliază cu AUR împotriva acestor măsuri, ajungem repede într-o „furtună perfectă*. Începând din octombrie riscăm blocarea de fonduri și amenzi europene. Absorbția scade, deficitul scapă de sub control, iar piețele ne pot da lovitura finală cu degradarea la *junk status*. Pasul următor: incapacitatea de plată.

Nu există altă variantă decât să acceptăm că urmează o perioadă de distrugere. Singura speranță este ca ea să fie una „creatoare*, în sensul lui Schumpeter, spre o societate mai corectă și inclusivă. Dacă îl lăsăm pe dl Bolojan să demonteze sistemul profitorilor, nu înseamnă că nu mai trecem printr-o perioadă grea, de austeritate și stagnare, dar măcar avem șansa unui nou început. Dacă însă predăm din nou cheile PSD-ului, suficient de viclean să se alieze cu AUR, atunci distrugerea va fi una fără speranță și fără creativitate — doar o aventură populistă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp