„Ce, în Olanda nu e corupție?“ – mă întreabă românii, iar eu, olandezul de Cârlibaba, văd aici o corupție care zdrobește încrederea oamenilor

La jumătate de an după alegerile în care poporul român l-a ales președinte pe dl Dan, care la rândul lui l-a instalat pe dl Bolojan ca premier, mă întreb ce au realizat pe tema corupției. Toți românii în mai au votat împotriva corupției, dar fiecare cum a ales el situația – măcar ne înțelegem despre progresul pe care l-a făcut guvernul în domeniul corupției, care a fost un subiect așa de urgent în alegeri... well, progresul este subiect de dezbatere, to put it mildly (ca să spunem doar atât)!

Dl Bolojan, din punctul meu de vedere, merită premiul pentru cel mai îndrăzneț luptător împotriva corupției, dar asta nu înseamnă că îl câștigă! Poate și pentru că nu spune lucrurilor pe nume. Ca un exemplu – un punct important al agendei lui este eficientizarea justiției – eufemism e un cuvânt și în limba română? Lupta împotriva corupției acum se concentrează pe sectorul juridic, care este plin de rețele care au servit câte un politician sau un partid politic. În sistemul juridic se găsește și rădăcina, și coroana corupției, și bineînțeles – nu au de gând să o lase mai moale.

Când scriu despre corupție aud de multe ori – “ce, în Olanda nu e corupție?” Bineînțeles că este – unde se fac mulți bani există riscul de comportament neetic; omul e coruptibil în firea lui. Dar structurile statului trebuie puse la punct, ca să minimizeze riscurile. În Olanda mulți bani circulă în circuitul drogurilor, și traficanții au buget destul ca să corupă polițiști sau vameși. Iar un termen care se folosește pentru riscul pe care îl formează sectorul ilegal pentru întreaga societate este subminare. Subminarea statului de drept.

Dar nu știu dacă termenul ar fi corect pentru România – subminare ar sugera o suprastructură care este în regulă. În România, ce ar fi de subminat de exemplu – șefa comisiei juridice din parlament a condus o schemă Ponzi și a tratat fostul premier și actualul lider al PSD cu călătorii cu avioane private. Așa cum văd eu, în România, posturile de conducere în sectorul juridic (și în alte instituții de stat de altfel) sunt ocupate de oameni controversați, acuzați de corupție sau de favoruri pentru clienții lor. Ei se exprimă în spațiul public ca și cum ar fi în pericol independența justiției, dar cred că nu au înțeles prima lecție la facultatea de drept despre trias politica – independența justiției nu înseamnă doar ca puterea judecătorească să fie independentă de puterea legislativă și executivă, dar și invers – cu blocajele despre legile pensiilor speciale s-au pus pe toate scaunele odată. Au fost obișnuiți de mult timp să servească clienți politici și să primească favoruri în schimb, însă acum, dacă sfârșitul pare să se apropie, fac urât.

Și dacă vorbim așa – singurul om care momentan ar mai putea să fie subminat este premierul Bolojan, care pare să fie singurul om care este conștient că modul în care a fost condusă România ani de zile nu este durabil, este bazat pe inegalitate, corupție și nedreptate, pe deasupra având efect expulzarea din țară a oamenilor cei mai calificați. Și să nu uităm – pe datorie! Acum mulți s-au pus la subminarea lui. Într-adevăr și eu am sperat că o să opereze mai direct împotriva risipei făcute în instituțiile statului sau a costurilor enorme legate de corupție. Dar bineînțeles, lupta împotriva corupției este de lungă durată, toată societatea trebuie să se reformeze și problemele financiare ale României trebuie rezolvate acum...

Poate trebuie să îl includ și pe dl Dan care, matematic vorbind, probabil înțelege despre ce e vorba, dar faptul că nu comunică scopul pe care îl are în comun cu dl Bolojan, așa promisa luptă cu corupția, slăbește șansele lor considerabil, în opinia mea.

Eu trăiesc într-o zonă unde majoritatea veniturilor nu este declarată – fiind vorba de contrabandă, tăierile de pădure, braconaj și în general trafic de influență și fonduri abuzate. Și totuși majoritatea aici a votat pentru dl Georgescu cu agenda lui de curățenie generală – de ce nimeni din guvern nu adresează discrepanța asta? Și eu nu scriu din motive moralistice, ci din motive economice – comunismul nu a putut funcționa din cauza faptului că s-a tăiat legătura dintre efort și răsplată, dintre calitatea rezultatului și recompensă – legăturile logice pentru orice sistem economic, dar mai ales pentru sistemul de piață liberă. Noi trăim așa-zis în capitalism, dar tot nu este respectată legătura dintre efort și răsplată. Cei mai șmecheri au ajuns la toate posturile în conducere, inclusiv cele din domeniul juridic, dar și în afaceri – nu știu cum să numesc așa o economie – Șmecherismul? Și bineînțeles că puterea judecătorească a avut un rol în asta – reglează toate conturile într-o societate.

P.S. Văd și un mic semn demn de speranță – nu știu dacă ați văzut filmul, trilogie de fapt, Nașul – la un moment dat familia Corleone trimite copiii la facultate și încearcă să asigure pentru copiii lor un viitor mai legal – fenomenul ăsta îl văd acum și în România – cei care au făcut bani în mod ilegal încearcă să găsească pentru copiii lor o afacere mai legală, fiind doar o fațadă, o spălare de bani, sau din frică pentru copiii lor – nu știu dacă e corect, tot ei profită de banii câștigați ilegal, dar pe de altă parte – poate copiii lor au alte convingeri și ne ajută să îndreptăm țara.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp