foto: Mel Longhurst / akg-images / Profimedia
Acum o lună am fost în Olanda, unde am ținut un discurs pentru câteva asociații civice care au fost implicate în proiecte caritabile în România, din anii ’90 până în prezent. Discursul avea ca titlu „România, caritate 2.0”, și tema era că România nu mai are nevoie de ajutoare sub formă de lucruri second-hand, ci de venirea turiștilor din Țările de Jos – o altă formă de colaborare, pe baze egale, cu beneficii reciproce. România are acum mult de oferit la schimb.
Înapoi în România, am continuat lucrul la un articol început anul trecut, pe care nu l-am putut termina atunci, dar care merită să fie dus până la capăt – o analiză a unui proiect de promovare turistică a României, finanțat de Uniunea Europeană prin programul PNRR: un site numit „România Atractivă”.
Salut inițiativa de a crea o platformă națională de promovare turistică – ideea e bună și necesară. Dar tocmai pentru că este importantă, trebuie făcută cu responsabilitate și viziune.
Vă invit să vizitați site-ul, arată bine, dar funcționează? Finanțat cu 7 milioane de euro, site-ul este o oportunitate uriașă de a promova România în străinătate, dar și pe plan intern. Au ales 12 trasee tematice prin țară, care – cel puțin în intenție – ar trebui să acopere tot ce ar putea interesa turiștii. Ideea este simpatică și pare bine gândită: hărți, poze, filmulețe, explicații și recomandări.
Dar, când am început să explorez mai atent site-ul, am avut un déjà vu: ceva mi-a amintit de modul în care făceam uneori lucrările la liceu – multe poze, multe texte copiate de ici-colo, doar ca să pară că e o lucrare profund gândită.
De unde să încep? Hai să încep cu traseul Bisericilor Fortificate. Mulți turiști străini vin deja atrași de aceste bijuterii medievale din Transilvania și mă bucur că site-ul le acordă atenție. Aceste biserici au fost construite în secolele XIII–XV de sași, sub protecția regatului Ungariei. Aveau rol religios, defensiv și de adăpost în caz de atac. Prin aceste așezări săsești, Europa se apăra de invaziile otomane. Sutele de biserici rămase sunt o mărturie vie a stilului de viață, de gândire, de estetică și de rugăciune al Europei de atunci.
Traseul ar fi fost ușor de făcut – sunt sute de sate săsești într-o zonă compactă – dar chiar și așa au apărut greșeli. De exemplu: ce caută bazilica Herina în traseul bisericilor fortificate? Nu este nici fortificată, nici construită de sași, ci de călugării benedictini. Altă greșeală: includerea orașului Sebeș. Acesta e un oraș fortificat, nu o biserică fortificată.
Cula Călățeanu și turnul medieval Hotărani, chiar cule...?
Poate veți spune că nu e așa grav – important e să vină turiști. Da, dar și să înțeleagă ceva. Traseul Mănăstirilor din Bucovina menționează în introducere că sunt monumente UNESCO, dar omite (inexplicabil) tocmai trei dintre cele mai cunoscute: Sucevița, Moldovița și Voroneț. În schimb, au dat prioritate unei ruine – mănăstirea Stavnic. Și te întrebi: de ce? Din ignoranță? Din interese?
De ce mănăstirile Grajdeni (1862) și Stavnic (ruina) în loc de Voroneț, Sucevița și Moldovița (UNESCO)
Nu pot analiza toate cele 12 trasee, dar câteva inadvertențe nu pot fi trecute cu vederea. Traseul culelor începe cu două „cule” care… nu sunt cule. Cuvântul „culă” vine din turcă și desemnează o locuință boierească fortificată. Parterul are ziduri groase, fără ferestre, iar etajul este locuibil. Cula Sfânta Mina și „Cula Călățeanu” sunt numite astfel, dar nu sunt – una e de fapt mai mult conac, cealaltă e o casă neoclasică. Amândouă sunt construite după perioada culelor și, la prima vedere, este clar că nu au funcție de apărare. Traseul culelor se încheie cu turnul medieval Hotărani. Păcat – pentru că erau destule cule autentice (Cornoiu, Racovița), dar poate echipa România Atractivă nu a știut de ele.
Herina, chiar fortificată?
La un moment dat, am vrut să fiu mai indulgent: „hai, lasă, îi dau notă de trecere...” Dar apoi mi-am dat seama că problema e mai profundă. Dacă acolo unde am apucat să verific am găsit greșeli, câte or mai fi în rest? Mai grav încă e ce lipsește: nu există un traseu dacic și nici un traseu al celor 7 orașe de scaun din Transilvania (Siebenbürgen) – două epoci definitorii pentru istoria României. Există un traseu al castrelor romane, dar nu și al cetăților dacice. Cine definește mai profund România? Romanii sau dacii?
Nu găseam Sarmizegetusa, au fi uitat? Nu era unde mă așteptam, ci rătăcea printr-un „traseu al cetăților”, un coș tematic unde au fost adunate toate locurile care nu și-au găsit locul. Un talmeș-balmeș de cetăți dacice, orașe săsești, excavații antice și fortificații medievale – toate într-o singură „rută tematică” prin 14 județe, cu un minim de 2.500 km de mers. Asta da traseu turistic!
Orașele Brașov, Sighișoara și Bistrița încă au avut noroc cu traseul cetăților; Sibiu, Mediaș, Alba Iulia și Curtea de Argeș lipsesc cu totul de pe site-ul România Atractivă. Asta este problema când nu definești clar principiile de pornire și nu te avertizează nimeni că ceva scârțâie – la sfârșit ajungi la improvizație, ca să nu spun cârpeală – de 7 milioane de euro!
La început, ideea celor 12 „rute tematice” părea promițătoare – o încercare de a organiza bogăția turistică a României într-o formă coerentă. Dar realitatea este cu totul alta: nu sunt rute, ci simple liste de obiective, fără nicio coerență geografică, istorică sau logistică.
Nu știu cum s-au cheltuit banii, cine a lucrat la România Atractivă și cine a recepționat lucrarea, dar dacă vrem cu adevărat să punem România pe harta turismului internațional, lucrarea trebuie refăcută. Trebuie să pornim de la întrebări simple: ce definește România? Ce vrem să spunem despre noi înșine? Și cum prezentăm totul publicului larg, fără să stricăm esența?
Castelul Arcalia, chiar castel...?
S-a creat o platformă frumoasă, dar fără viziune. Poate, din milioanele de euro, ați mai putea găsi bani pentru un istoric, part-time, care să ajute la structură și coerență. Și să controleze toate textele care par să fie preluate direct din Wikipedia, cu greșelile de acolo.
Începem cu Dacia, hai, și romanii, apoi Țara Românească, Moldova, Siebenbürgen și ajungem la istorie mai recentă. Nu e greu – doar un pic de structură.
Și încă ceva: poate scoateți prezentările 3D – par coregrafiate de dl. Ciolacu personal. Penibil pentru o țară cu un renume în cinematografie.
În concluzie: lucrarea e făcută cum se fac multe lucruri în România – ca să fie făcută, fără implicare sau viziune. Notă 4. Site-ul tehnic funcționează, vizual atrage, dar conținutul este incoerent, incomplet, parțial incorect și plagiat. O remarcă pozitivă: patrimoniul maghiar este reprezentat bine și îmi place că site-ul este și disponibil în limba rromani.
Un rezumat al acestui text îl găsiți într-un filmulet pe youtube.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.