Pacienții pot accepta întârzieri, dificultăți și chiar greșeli. Ceea ce nu pot accepta este imposibilitatea de a afla adevărul. O reflecție despre competență, integritate, bunăvoință și fragilitatea încrederii în instituțiile românești.

În noaptea aia, acum două luni, bântuind pe holurile spitalului, am trăit câteva revelații. (Foto: Guliver Getty Images)

În România, dacă nu ai relații, sau noroc, nu sunt locuri nici ca să mori decent. (Foto: Guliver Getty Images)

Simptomele bolii de care suferim se țin scai de noi întreaga zi, ba nu se lasă duse nici noaptea, așa ca norma noastră de lucru e chiar mai mare decât a oricărui alt angajat, așadar nu se poate spune că nu avem vechime în „câmpul muncii”. (Foto Inquam Photos/ George Călin)

Am rămas în mână, în final, cu un dosar medical pe care ni l-am alcătuit singuri. Am început, acum 5 ani, cu câteva foițe de plastic, subțiri, crezând că ele vor cuprinde tot ce aveam de primit. (Inquam Photos/ George Călin)