„- Puteți să veniți cu televiziunea, eu nu vă mai primesc!” Bătrânețea în ghips și sufletul spitalului

În noaptea aia, acum două luni, bântuind pe holurile spitalului, am trăit câteva revelații. (Foto: Guliver Getty Images)
Citește mai multÎn noaptea aia, acum două luni, bântuind pe holurile spitalului, am trăit câteva revelații. (Foto: Guliver Getty Images)
Citește mai multÎn România, dacă nu ai relații, sau noroc, nu sunt locuri nici ca să mori decent. (Foto: Guliver Getty Images)
Simptomele bolii de care suferim se țin scai de noi întreaga zi, ba nu se lasă duse nici noaptea, așa ca norma noastră de lucru e chiar mai mare decât a oricărui alt angajat, așadar nu se poate spune că nu avem vechime în „câmpul muncii”. (Foto Inquam Photos/ George Călin)
Citește mai multAm rămas în mână, în final, cu un dosar medical pe care ni l-am alcătuit singuri. Am început, acum 5 ani, cu câteva foițe de plastic, subțiri, crezând că ele vor cuprinde tot ce aveam de primit. (Inquam Photos/ George Călin)
Citește mai mult