Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

5 ani de viață într-un dosar medical cu șină: ce am învățat la finalul unui drum de pacient „profesionist” în România

Spital scară

Foto: Inquam Photos/ George Călin

Am rămas în mână, în final, cu un dosar medical pe care ni l-am alcătuit singuri. Am început, acum 5 ani, cu câteva foițe de plastic, subțiri, crezând că ele vor cuprinde tot ce aveam de primit. Dar o veste tristă nu încape într-o folie, are nevoie de cel puțin un dosar cu șine. Cu care am alergat în brațe, de la prieteni la medici și de la medici la clinici, de la companii producătoare de medicamente până la asociații de pacienți și înapoi la IOB. Acolo începe și se termină orice drum, pe caniculă, vânt sau ploaie; simt și acum mirosul sălii de alimente prin care intram, prin spate, la subsol. Un dosar care conține un istoric cu boala, cu noi, cu timpul nostru, cu fiecare luptă câștigată și fiecare cădere în gol. Am crezut că l-am închis și că niciodată nu o să mă mai întorc acolo. Dar am primit un telefon și, chiar dacă nu-l aveam la îndemână, am început să recit și să dau pagină cu pagină, fiecare etapă și să retrăiesc fiecare întrebare. S-a împlinit o profeție, cineva a avut dreptate: dosarul medical nu se pierde niciodată. Doar că nu vorbim de cel electronic și nici de cel cu șină, ci de tot ce-a fost prins de el cu două clame groase de fier pentru atâția ani.

Vin cu o provocare concretă: să punem în aplicare câteva principii de project management la felul în care este gestionată „sănătatea” în România.

Nu este o discuție de business. Aceste principii ar trebui să fie tool-uri de bază care să ghideze atât acțiunile profesionale, cât și pe cele personale, cum ar fi sănătatea, spre exemplu. Doar că, în România, spre deosebire de alte țări, managerul bolii tale nu este un medic sau un profesionist în sănătate. Nu este nici măcar o atribuție comună, ci ești chiar tu. O responsabilitate pe care, dincolo de greutatea foarte mare pe care o presupune, foarte mulți dintre noi nu o conștientizăm și de aici apar și raportarea greșită la sistem, nepredictibilitatea lacunelor existente, interacțiunea anevoioasă cu cadrele medicale și mai ales așteptările nerealiste cu privire la soluțiile pe care le poate genera.

Cea mai mare problemă, atunci când ești bolnav, este că nu știi de unde să o apuci. Primul pas este cel mai important, cel care îți va dicta parcursul vindecării sau al bolii, zilele bune sau nefericite care te vor aștepta. Doar că, în această etapă, sfătuitorul, consilierul tău, cel care trebuie să facă ordine și să dea o direcție clară nu există.

Acesta nu este nici măcar medicul de familie, care, îngropat de dosare și de birocrație, de sisteme nefuncționale și de o stratificare mult prea mare a serviciilor, nu apucă să acționeze decât retroactiv. Sau justificativ, compensator: dă scutiri medicale, concedii, trimiteri și adeverințe. Sfatul medical primar, „trimiterea” în adevăratul sens al cuvântului - este treaba pacientului. Câți dintre noi, în situații serioase de boală, am avut curajul să discutăm deschis și să abordăm medicul de familie? Prea puțini și cu siguranță cazuri bipolare – fie este vorba de calitatea umană, excepțională a medicului, fie că a fost privit ca cea mai accesibilă resursă, la îndemână.

În fața necunoscutului intervin factorii de influență pentru fiecare dintre noi. Unii mai cunoaștem alți medici, alții avem îndeaproape cazuri similare, poate chiar suntem expuși la mai multe informații locale sau chiar internaționale. Unii ne permitem mai multe, iar alții, din păcate, nu. Condiția socială, puterea financiară, accesul la informație, dorința de implicare în rezolvarea propriei probleme de sănătate, prioritizarea acesteia, rezistența la sistem nu sunt doar niște aspecte colaterale vindecării, ci sunt factorii esențiali.

Se vorbește mult despre problemele din sistem, mai ales despre medici incompetenți și pacienți dezinformați; sunt multe hibe, irelevant să le enumeram și poate dificil să acceptăm adevărul. Dar până la medicamente, până la medici și chiar și până la spitale este important să ne înțelegem, să ne asumăm propriul rol dar și să avem la îndemână toate informațiile. „Utopie cu discernământ” să punem o astfel de problemă. Și nu doar că este tristă, ci mai ales adevărată. 

Dacă nu te implici tu în boala ta, dacă nu ești tu cel care dă 5 lei pe un dosar de la librărie și își face propriul dosar medical, arhaic, printat, dacă nu îți notezi fiecare diagnostic și fiecare etapă a bolii, daca nu stai cu el în brațe pe la ușile medicilor și nu te rogi ca măcar pentru 2 minute să te primească și să ai noroc să fie efectiv 120 de secunde în care să nu răspundă la telefon, să nu intre nimeni peste el, să nu apară vreo urgență – atunci să nu crezi că sistemul este împotriva ta. Cu siguranță, suntem departe de cum ar trebui să funcționeze corect și coerent lucrurile, însă aceasta este „lumea” în care noi trebuie să ne tratăm, lumea în care, în final, trebuie să rezolvăm o problemă. Și, da, este doar o problemă de adaptare. Nu este o lașitate să recunoști lucrul acesta atâta timp cât încă poți schimba ceva, cât încă nu abandonezi cauza și nu uiți să speri la mai bine; dansezi după cum se cântă, cu personalitate și cu integritate, thinking about the best, acting and preparing for the worse...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aparitia unui caz de TBC in colectivul in care lucrez in Slovacia, a avut drept consecinta supunerea mea la un test subcutanat si o radiografie pulmonara. Dragi cititori, in spitalul de stat dintr-un orasel mic, toate usile de acces in cabinet se deschid dinauntru, pe dinafara se deschid cu cheie. In timp ce medicul consulta, NU intra oricine (ruda, relatie, cunostinta, coleg de breasla) sa deranjeze sau sa sara peste rand. Am asteptat civilizat, nu mult, sa ma pofteasca o asistenta in cabinet in momentul in care acest lucru a fost posibil. Nu lume multa la usile cabinetelor, probabil se fac programari on-line. Dupa radiografie, rezultatul investigatiei a fost scanat direct pe un server, am mers la un ghiseu, si contra sumei de 1 euro, am achizitionat in CD continand filmul. Totul in mai putin de 15 minute. Dar acele sisteme de deschidere a usii pe dinauntru m-au fermecat. Bine organizati cu rezultate bune pentru pacienti.
    • Like 0
  • check icon
    Un articol dureros de adevărat. Din păcate. Și iarăși din păcate, inițiativa unei (minime) schimbări vine (numai) de la cei care s-au lovit de sistem. Tot din păcate, între filele dosarului cu șină nu sunt cuprinse "plățile informale", "atențiile", umilințele și disperarea. Acestea constituie "bonusul" pe care doamna Vasilescu nu-l amintește. Și este de înțeles: totuși, este PR-ist. De fapt, nici nu mai contează! Când, în sfârșit, ajungi la liman, nu-ți mai pasă că ești ud și plin de noroi!
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult