Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Noi nu cerem măriri de salarii, ba am veni și cu bani de acasă...” Am 25 de ani de experiență în meseria de pacient

Pacienți

Foto: Inquam Photos/ George Călin

Iarăși am avut o zi mult prea obositoare pentru mine. M-am trezit cu mult înainte de răsăritul soarelui și am luat drumul Bucureștiului. Ar fi trebuit ca în cei zece ani de când tot parcurg acest drum să mă fi obișnuit, dar, de fiecare dată, mi-e la fel de greu. După 200 de km parcurși în patru ore cu trei mijloace de transport, în sfârșit am ajuns la spitalul atât de familiar mie.

Un spital destul de curat în care încă se mai fac investiții materiale, ba chiar și angajări. În rest, pentru pacienți totul e la fel ca în orice alt spital din țara asta. Două-trei ore pierdute pe un scaun în sala de așteptare până asistenta vine să-ți înmâneze rețeta sau în cel mai fericit caz până când medicul curant are ceva timp pentru a te întreba de sănătate chiar în cabinetul lui.

Dacă e mult prea ocupat, deși ai avut o programare făcută, trebuie să te mulțumești și cu câteva vorbe schimbate în grabă pe hol. Apoi urmează să stai nemișcat pe un fotoliu sau în cel mai bun caz pe un pat, patru-cinci ore pentru a-ți primi tratamentul ce-ți permite să-ți păstrezi restul de mobilitate ce înseamnă atât de mult pentru tine. Așa că după-amiaza, fericit că ai scăpat de imobilitatea impusă de perfuzie, amețit, înfometat, părăsești spitalul în grabă știind că mai ai de parcurs un drum lung până acasă. 

După încă un asemenea drum epuizant de 16 ore, m-am trezit întrebându-mă de ce oare în Nomenclatorul de Meserii nu există și meseria de pacient?

Ar fi singura meserie care nu ar avea secrete pentru mine, că doar am 25 de ani de experiență în acest domeniu. 15 ani în provincie, 10 în Capitală. O viață! Și nu sunt singura. În toate spitalele pot fi întâlniți pacienți cronici pentru care bolile de care suferă nu mai au taine, în plus cunosc toate hibele și plusurile sistemului medical din România.

Simptomele bolii de care suferim se țin scai de noi întreaga zi, ba nu se lasă duse nici noaptea, așa că norma noastră de lucru e chiar mai mare decât a oricărui alt angajat, așadar nu se poate spune că nu avem vechime în „câmpul muncii”.

În plus din fișa postului nostru mai fac parte telefoane nenumărate pentru programări, drumuri mai scurte sau mai lungi până la spitalele în care ne tratăm, multe ore de așteptare în fața cabinetelor medicale pentru consultații, investigații sau tratamente.

Astfel am putea primi spor de noapte, spor de răbdare și spor de umilință, pentru că ni se mai întâmplă ca după ce ne-am chinuit săptămâni întregi pentru o programare, medicul să ne ignore și să plece grăbit la o ședință, sau asistenta să plece la o țigară chiar când ne vine rândul pentru o anumită investigație, după ce am așteptat zeci de minute. Ba în anumite situații ar fi potrivit și un spor de periculozitate, având în vedere că unii dintre noi mai dau și peste câte un medic total dezinteresat de soarta noastră.

Noi nici nu suntem prea pretențioși. Am fi singurii salariați care n-am cere în stradă măriri de „salarii”. La nevoie venim și cu bani de acasă pentru a susține sistemul medical. N-am cere să fim pensionați (deși ne-am dori) și ne-am exercita „profesia” cu demnitate, iar tot ce am aștepta pentru efortul depus este să ne primim doza de pilule sau injecții ce ne asigură traiul zilnic. Și ne dorim să rezistăm!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult