Literatura de specialitate defineşte sindromul impostorului ca acel sentiment intens şi secret de fraudă în faţa reuşitei, exprimat prin incapacitatea de a-ţi atribui reuşita, impresia de a fi supraestimat şi frica de a fi demascat. Foto - Profimedia Images

Mi se pare crucial să normalizăm sindromul impostorului, care este o percepție a noastră asupra noastră. Să înțelegem că 7-9 oameni din 10 îl au, nu doar noi. Este o percepție, o cogniție, care aduce cu sine emoții de rușine, teamă (adeseori groază sau teroare de a fi descoperit/ă) și care a apărut în psihicul nostru de când eram mici. (Foto: Getty Images)

Lăsată să se intensifice, depresia dezvoltată în copilărie acaparează adultul tânăr. Pentru el e un context atipic și ciudat fiindcă nu e obișnuit să fie pe cont propriu, să fie lăudat sau băgat în seamă. Când acestea din urma încep să i se întâmple, nu știe cum să reacționeze și se fâstâcește.