Mirela Oprea

Am întrebat despre salarii: “Îi plătim ca pe români. Fix acelaşi salariu. În plus au diurnă şi cazare. Ei din diurna aia se descurcă să mănânce şi restul trimit tot acasă”. Păi şi nu e mai convenabil să dai românilor toate astea, ca să nu trebuiască să aduci străini? “N-ai cui, doamnă! N-ai cui să dai, că românii nu mai vor să muncească. Ăia buni îs toţi duşi prin Germania şi Europa. Ne descurcăm aşa”. (Foto: Guliver/Getty Images)

Visez la un moment în care fiecare clasă din România este înzestrată cu un panou pe care se află fotografiile elevilor însoţite de o imagine sau un simbol al visurilor lor. În aceste clase ar lucra adulţi care mai mult decât “cadre didactice” se simt facilitatori ai aspiraţiilor elevilor lor, cu conştiinţa faptului că de felul în care ei imaginează viitorul va depinde tot ce vom avea şi vedea mâine, inclusiv supravieţuirea noastră şi a planetei noastre. (Foto: Alberto Groșescu/ Inquam Photos)

În cartea lui, Shirzad Chamine ne spune că Inteligenţa Pozitivă indică măsura în care deţii controlul asupra propriei minţi şi măsura în care aceasta acţionează spre binele tău. El a creat termenul de PQ - Coeficientul Inteligenţei Pozitive – care reprezintă “procentul din timp în care mintea ta acţionează mai degrabă ca un prieten decât ca un duşman; sau, cu alte cuvinte, procentul din timp în care mintea te slujeşte, în loc să te saboteze”. (Foto: Guliver/Getty Images)

Valentina avea o voce caldă şi veselă, de mămică drăgălaşă, iubitoare şi calmă. Mi-a explicat că ea lucrează pentru o companie care vinde produse pe bază de Aloe Vera şi m-am dezumflat un pic când am înţeles că aş fi invitată să vorbesc în faţa unor doamne care se ocupă de MLM – multi-level marketing. (Foto: Guliver Getty Images)

Peste 10-15 ani copiii aceştia pentru care acum construim curricule fanteziste şi grădiniţe “olimpice” la care nu vor avea acces, fiind private, vor ajunge pe piaţa muncii! Semi-analfabeţi şi fără nicio abilitate. Nici muncitori nu vor putea să fie angajaţi în fabricile tot mai automatizate ale viitorului! (Foto: Guliver/Getty Images)

Irina era studentă la Cluj când l-a cunoscut pe Karel, un băiat de doi metri fără un pic, din Cehia. Karel vorbea perfect româneşte, cu un accent şi un vocabular uşor arhaic, folosind cuvinte pe care noi nu le mai folosim demult. A fost uimită să afle că voinicul învăţase limba noastră din dragoste pentru un autor român, pe care îşi dorise mult să îl citească în original. (Foto: Facebook Blecher Fest)

Atunci când o echipă nu performează, aceasta este o problemă de management. Punct. Fiecare om care a fost bine selecţionat pentru poziţia pe care o ocupă şi care e corect încurajat, susţinut şi supervizat de un manager competent, va performa. (Foto: Guliver/Getty Images)

Şi acum? Acum ce facem? În Vaslui şi în toată ţara există mii de Roxănici şi Roxănei. A stârnit mai puţină vâlvă (dar tot a fost ceva) cazul a trei fraţi care au ajuns la spital în comă alcoolică pentru că rupţi de foame au mâncat singurul lucru comestibil pe care l-au găsit în casă: vişine în alcool. (Foto: Guliver/Getty Images)

În ţara noastră învăţământul e aşa de gratuit, încât numai oamenii cu bani îşi permit educaţie de calitate pentru copiii lor. Şi e aşa de obligatoriu, încât numai chiar cine vrea cu tot dinadinsul reuşeşte să îşi ţină copiii la şcoală pe toţii anii învăţământului “obligatoriu” şi ceva în plus, până la dobândirea unei meserii sau a unui sens în viaţă. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

În primele luni în Italia fusese tare greu. Nu cumpăram niciodată carne şi luam untul cel mai ieftin. La fel şi pâinea. Cea mai ieftină pâine era cea nesărată, aşa că am mâncat pâine fără sare o bună bucată de vreme.