Otilia Mantelers

Voi povesti un scenariu des întâlnit, pentru a înțelege un pic mai bine dedesubturile și confuzia acestei situații clasice.

Mi se pare crucial să normalizăm sindromul impostorului, care este o percepție a noastră asupra noastră. Să înțelegem că 7-9 oameni din 10 îl au, nu doar noi. Este o percepție, o cogniție, care aduce cu sine emoții de rușine, teamă (adeseori groază sau teroare de a fi descoperit/ă) și care a apărut în psihicul nostru de când eram mici. (Foto: Getty Images)

Singurătatea acestei femei, numai ea și-o știe. Este cumplită singurătatea pe care o aduce cu sine abuzul sexual care ți se întâmplă. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Este greu să fii singur la modul general, dar în luna februarie este de-a dreptul chinuitor. Fiindcă peste tot pe unde umbli, on și offline, ți se flutură în față luna iubirii, luna îndrăgostiților, cadouri, surprize, dovezi de iubire exprimate vizibil.

A se simți protejat e o dimensiune la care nu prea ne gândim când vine vorba de educația sexuală. Deci, pe lângă discuțiile despre sex, e nevoie să dezvoltăm latura de protecție a relației - cu cine las copilul? care sunt persoanele de încredere? Dacă îmi zice copilul ceva, îl cred? (Foto: Getty Images)

Poate că una din întrebările pe care le primesc cel mai adesea de la părinții cu care lucrez este: „Cum să fac să nu mai țip la copilul meu? Știu că nu ajută la nimic, știu că nu educă, știu că nu obțin nimic, însă în acele momente, când mă înfurii, nu mă pot opri. Ba, mai mult, simt o plăcere în a țipa, până mă răcoresc. Tot ce știu legat de creșterea copiilor, tot ce am citit în cărțile de dezvoltare personală nu funcționează în acele momente!” (Foto: Guliver/ Getty Images)

Bilețelul fetiței arată că ea are încredere în mama ei. Altfel nu i l-ar fi scris, dacă s-ar fi gândit că nu primește ajutor și dacă și-a pierdut speranța. (Foto: Guliver/Getty Images)

Copiii resimt adeseori temele ca pe un calvar, fiindcă trebuie să le facă singuri, în camera lor, adică în izolare. Iar izolarea nu place nimănui, mai ales când faci ceva ce nu îți place. Dacă le putem aduce și ceva bun în timp ce își fac temele, un ceai cald și o vorbă bună de încurajare, plus prezența noastră, temele își pierd din încărcătura care îi apasă pe umeri. (Elevi - Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Procrastinarea mă interesează de mulți – mulți ani. Pentru că mă caracterizează și pe mine și pentru că știu mulți oameni care ar vrea să scape de ea. În cel mai simplu limbaj, procrastinarea înseamnă să amâni ceva ce ar trebui să faci repede. (Foto: Guliver/Getty Images)

Frica este universală – dacă nu iei acest examen în condițiile pe care deja ți le-ai impus singur, după atâția ani de școală românească, nu ești bun. Nu meriți. Ce se întâmplă dacă nu obții rezultatul care trebuie? Nu îți poți imagina. Rațional, știi că nu pățești nimic, că nu îți ia nimeni mâncarea din farfurie, știi că mama și tata nu te vor da spre adopție. La nivel de trăire emoțională însă, ești înspăimântat, fiindcă știi că vei dezamăgi. (Foto: Inquam Photos)