Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un mare lingvist român

 Pe cei mai mustoși lingviști ai perechii Ceaușescu, un Manea Mănescu, un Emil Bobu, Dincă Teleagă sau C.V. Tudor, i-am considerat multă vreme depășiți de președintele C.J. Prahova, baronul PSD M. Cosma, judecat pentru corupție, cu a sa poezie închinată lui V. Ponta, în care face saltul cosmic de la „Dunărea Gândirii” și „Geniul Carpaților”, la „Victor, o galaxie românească în devenire/Răsare în universul zidit pe răstigniri! Victor Ponta președinte!”.

Asta pe plan național. Acum însă, asistăm la afirmarea internațională în lingvistică a României, prin vocea lui Magnificus Rector SNSPA R. Pricopie. Domnia-sa, în situația în care D.J. Trump dezlănțuie atacuri tarifare sălbatice împotriva Europei și Canadei, primind răspunsuri pe măsură, amenință cu ocuparea prin forță armată a statelor Panama și Groenlanda, lansează, în cel mai pur stil Stalin, deportarea locuitorilor din Gaza în Egipt și Iordania, cară pumni în cap Ucrainei pentru ca Rusia, chiar când scriu aceste rânduri, să se năpustească mai abitir asupra ei, numește toate acestea Pace. Drept care, îl propune pe Trump la – citind asta, o clipă am crezut că m-a lovit damblaua – la premiul Nobel pentru Pace.

Nu știu dacă regele Americii va obține mult râvnitul premiu. Dar, cu siguranță, starostele crescătoriei de lideri ai României, dacă nu va lua un premiu mondial, va înființa unul: premiul Pricopie pentru lingvistică cu stropi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult