Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un mort frumos cu ochii vii!

Nu pot să cred! Nu știu ce să scriu! Așa ceva nu există! Poate că nici după finala câștigată de Roger în fața lui Rafa în 5 seturi, aici, la AOpen, n-am simțit o asemenea fericire...

Andy Murray a învins ca în Iliada. Și Odisseea – a revenit de la 0-2 la seturi și 2-5 în setul 3!... 5 ore și 45 de minute cu asălăul și forehanderul feroce Kokkinakis, după 5 ore cu asălăul și forehanderul feroce Berrettini – peste puterile oricărei minți omenești să-și fi închipuit așa ceva!

Spre sfârșitul meciului îmi răsuna obsedant în cap: „Un mort frumos cu ochii vii...”. Și tocmai imaginea asta supraumană m-a făcut să cred că, orice s-ar întâmpla, va câștiga omul în care nu doar șoldul e de fier! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult