Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Unde publică deținuții. „Știți care e cea mai mare editură din România? E la Craiova și scoate de șase ori mai multe titluri decât Humanitas”

Am vorbit cu Grigore Arsene, președintele Asociației Editorilor din România, despre Uniunea Scriitorilor din Pușcării și despre editurile la care își publică deținuții „lucrările științifice” care le aduc scăderi de câte 30 de zile ale pedepselor. 

„Știți care este cea mai mare editură din România”, m-a întrebat?

„Este o editură din Craiova, se numește SITECH, scoate cam 1.800 de titluri pe an, cam de șase ori cât Humanitas”, spune Grigore Arsene. Pe lista cărților scrise în pușcării, editura SITECH apare cu zeci de titluri publicate, printre care cele ale lui Dinel Staicu, Marius Locic, Ioan Niculae și Maricel Păcuraru. 

Grigore Arsene vorbește despre o industrie editorială paralelă care s-a dezvoltat în urmă cu mulți ani în România. „Povestea asta cu 400 de cărți scrisă de deținuți sigur că e foarte vizibilă în media, dar e grefată pe un fenomen care de ani de zile avansează. Noi ne tot batem cu problema asta, acum suntem bucuroși că acum a ieșit la lumină. Există în România o industrie editorială paralelă, a cărților invizibile. Sunt scoase în 50 de exemplare sau chiar mai puțin, în diverse scopuri - avansări, grade didactice, CV-uri. Sunt cărți apărute la edituri care nu au redactori, care pur și simplu publică un text, nu verifică dacă e autentic sau luat de undeva, nu verifică ce e înăuntru și respectivul beneficiază de faptul că mai are o carte”, crede președintele Asociației Editorilor din România. O astfel de propunere a primit el însuși: „A venit unul care îmi era oarecum prieten și mi-a spus că trebuie să se facă profesor și că mai are nevoie de o nouă carte. Și îmi zice luați-le pe astea două pe care le-am scris deja, luați un capitol de acolo, un capitol de acolo și faceți a treia carte. L-am dat afară”.

Potrivit lui Arsene, în anul 2015, peste 36.000 de titluri au primit ISBN de la Biblioteca Națională, însă pe piața de carte ajung între aproximativ 10.000 dintre acestea. „Eu constat că există un număr foarte mare de titluri de carte care sunt invizibile. Ceva nu este în ordine cu ele. Unde sunt? Ce sunt?”, se întreabă Grigore Arsene. Publicarea unei cărți științifice presupune un proces de referare, în care unul sau mai mulți specialiști stabilesc dacă aceasta aduce vreun element de noutate într-un domeniu anume. Urmează apoi partea de redactare. „De ani de zile editorii încearcă să spună: Domn’e, nu se poate ca ăla să aibă 1.800 de titluri! Păi știți ce înseamnă să scoți 1.800 de titluri? Trebuie să ai o armată de redactori, de referenți...Cum poți matale să scoți atâtea titluri fără să ai niciun corp redacțional?”

Îl întreb dacă există posibilitatea ca un autor să cumpere întreg tirajul unei cărți. „Sigur, dacă editura achiesează la așa ceva, nu este nimic ilegal. Dar este imoral. Ce carte e aia pe care autorul o cumpără și o ține în dulap? Sau o dă pe la prieteni și se laudă ce a făcut?”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce carte-i aia? E cartea unui debutant pe care nu-l baga nimeni in seama.Nici de la editurile mari , nici restul.Imoral o ba scrii, scoti cartea cum te tin buzunarele ca pina la succes te halesc ingerasii.
    • Like 0
  • Acesta este motivul pentru care am ales Editura Lumen (din Iasi)... in detrimentul Editurii Sitech (din Craiova) ... cred ca pana la urma ... trebuie sa avem pretentii de la noi si ... cum spuneam azi, singurul lucru care nu iti poate fi luat este demnitatea ... in rest in Romania ... munca iti este furata fara pic de jena, iar ... de multe ori cei care sunt platiti sa ti faca dreptate ... sunt cei care te nedreptatesc !!!

    In craiova ... plagiatorii sunt ...

    http://www.gds.ro/Local/2013-09-21/Scandal+in+cultura+craioveana+%28II%29/

    http://www.gds.ro/Actualitate/2013-10-16/Scandal+in+cultura+craioveana+%28III%29+-+%E2%80%9EColibri%E2%80%9C/
    • Like 2


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult