foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Zece lecții economice scurte desprinse din disputa „merdenele" vs. „croasanți":
1. Nu poți pune orice preț pe produsele tale, pornind de la costuri iresponsabile: un „croasant" cu fițe în spate ajunge să coste enorm, cu puțini care își pot permite costurile tale, mai ales în criză;
2. Prețul tău depinde de al produselor concurente, dar și de cel al produselor care pot substitui cu brio produsul tău;
3. Când pui preț pe ceva trebuie să ții cont întotdeauna de consumator. Când produci decuplat de la nevoile lui, ai o problemă. Consumatorul este stăpânul tău, nu invers;
4. Deși nu sună românește, și „croasanții" și merdenelele, în cazul de față, sunt 100% românești. Ca „suși" sau „pița", de la două străzi depărtare;
5. Salariile și profiturile îți sunt plătite de consumatori. Nu ai consumatori, ai pierderi și salariații îți pleacă. Consumatorii te ridică, dar te pot și înfunda nasol de tot. Sunt foarte schimbători și atenți la tot când bagă mâna în buzunar.
6. Când ceva nu îți merge bine, problema e mereu la tine, nu la concurentul tău;
7. Când vine criza, „croasanții" cu fițe se duc în cap primii pentru că primele chestii la care renunțăm sunt fițele. Cine nu renunță, sărăcește;
8. Concurența este mereu bună, nu rea. Te ține cu picioarele pe pământ, conectat la consumatori și la nevoi.
9. Consumatorii pot învăța ușor să facă merdenele sau croasanți acasă. De cafea nu mai vorbesc.
10. Taxarea este furt mereu!
Pentru următoarele 10 lecții, aștept cu nerăbdare confruntarea dintre scovergi și croisanți.
Un pont la final, primit de la un prieten și verificat personal de mai multe ori: la Patiseria Amzei găsiți cei mai buni măcinici. Nu uitați când le vine sezonul!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mă așteptam la un nou minim — motivația personală pentru a citi aceste lecții:
10. Taxarea este furt mereu! (10 se impunea circular)
Dacă taxarea pentru educație și justiție este furt, atunci însăși protecția proprietății tale devine produsul unui furt. Republica devine FURT, o deranja?
Asta de la același om care consideră inflația o taxă, deci «mereu» un furt.
2. Doar dacă produsele se adresează aceluiași public-țintă.
3. Adevărat, dacă se ține cont de 1 și 2 de mai sus.
4. "Croasanți" nu doar că nu sună românește, insultă de-a dreptul urechea. În românește se acceptă croasant/croasante.
5. Adevărat, dacă se ține cont de 1 și 2 de mai sus.
6. Foarte adevărat.
7. Fals, dacă segmentul adresat are venituri suficient de mari încât să nu simtă criza la fel cum o simte un muritor de rând.
8. Da.
9. Iar depinde de segmentul adresat.
10. Nu am înțeles ce vrea să spună dom' profesor. Poate detaliază într-un articol separat. Eu știam că eschivarea de la taxare este furt mereu, dar s-o fi schimbat legislația.
În concluzie, cine poate croasante cu unt roade, ci nu nici cu margarină.
Concurența este o problemă dacă este mână în mână cu cei care controlează, recte ISU, protecția consumatorului și ANAF în cazul de față. Cine îi unge pe ăștia și umple cutiile de pantofi, va produce mai ieftin decât cine este corect, așa că grijă la chilipiruri. The best or nothing, vorba aia.