După ce învățătoarea condamnată penal de la Liceul de Muzică s-a întors la catedră, părinții unor elevi de clasa a doua sunt puși în fața unei dileme: să îi dau copilului meu șansa să își cultive talentul muzical sau să îi asigur liniștea?
Învățătoarea Monica Chiorean de la Liceul de Muzică „Sigismund Toduță din Cluj” a fost condamnată în octombrie la închisoare cu suspendare. A fost condamnată pentru că a urlat la niște copii de clasa I și i-a umilit. A fost condamnată după ce, în aprilie, au apărut în spațiul public înregistrări în care îi zicea unui băiețel „vino dracului la catedră să te păzesc ca pe un copil mic”, „soarele cui l-o făcut de copil” și „jumătate de creier”.
După lungi ezitări și o hotărâre judecătorească enunțată pe scurt, școala a suspendat-o la sfârșitul lunii octombrie. Cu câteva zile în urmă, Judecătoria Cluj a venit cu o explicație mai largă, motivarea sentinței, în care nu se regăsea însă și interzicerea dreptului de a preda. Pe 8 decembrie, Monica Chiorean s-a întors în școală.
Angel Neacșu, tatăl unui băiețel din clasa Monicăi Chiorean, a primit, cu o zi înainte, un telefon. „Mă sună profesoara de instrument și îmi zice: Domnul Neacșu, să aveți grijă de copil, că eu nu am putut să îmi țin azi ora de instrument cu el. E cu psihicul la pământ. Cu moralul la pământ, copil de opt ani. Toată ora de pian a fost foarte trist. Era dărâmat. Asta s-a întâmplat în momentul în care fosta învățătoare le-a spus că nu mai vine și că Monica Chiorean se întoarce. Dacă ați avea copilul în clasa în care îl am eu copilul, credeți-mă că v-ar durea în adâncul inimii”, spune tatăl.
Două tabere de părinți
Miercuri seară a primit, continuă el, un e-mail în care i se spunea, și lui, și altora care au susținut înlăturarea de la clasă a învățătoarei că sunt liberi să își retragă copiii. Apoi a urmat un e-mail în care i se recomandau cabinete de consiliere psihologică. „M-am dus dimineață la școală, să o întreb pe învățătoare dacă ea a trimis acest mail. Noi avem un grup și dacă cineva vrea să trimită un mesaj trebuie să intre pe contul învățătoarei și apare ca fiind și de la ea. Ea a spus că nu, că nu ar face așa ceva. La o oră și jumătate a venit alt e-mail, în care ni se comunica să nu o mai deranjăm pe doamna învățătoare, că dânsa are multe pe cap. Că putem să ne retragem copiii. Sunt e-mailuri trimise de alți părinți”. Această poveste spusă de Angel Neacșu e un fragment din războiul a două tabere de părinți.
Cei puțini vor o altă învățătoare. Cei mulți o susțin cu vorba, fapta și memoriul pe cea condamnată de Judecătoria Cluj. Un tată, care ne-a cerut să nu îi facem public numele, spune că printre aceștia sunt oameni care au decis să-și dea copiii la clasa Monicăi Chiorean de când cei mici aveau doar patru ani. „Sunt cunoștințe, unii sunt neamuri, trei copii din clasă sunt veri. Doi dintre părinții copiilor sunt profesori în școală”, povestește el.
„Să nu-l retrageți. Copilul e foarte bun la pian. E viitorul lui”
În timp ce vorbim la telefon, îi pregătește prânzul copilului său. Pe fundal se aud zgomote de farfurii și de oale. Îl întreb cum a primit cel mic vestea revenirii învățătoarei. „Foarte rău. Și înainte a plâns. A spus că se simte rău. Ea nu a mai urlat, dar copilul știe că poate urla. Când era în clasa I, venea la mine și îmi zicea să-i pun mâna pe piept, că îi bate inima foarte tare. Eu nu știam ce se întâmplă. Credeam că are o problemă la inimă”. Avea o problemă, dar nu la organul acela cu atrii și ventriculi. Ci la acel ceva, imposibil de văzut la ecograf, dar destul de cuprinzător cât să încapă toate zâmbetele și lacrimile dintr-o viață de om. De această dată, lacrimile unui copil.
De ce nu își mută băiatul în altă școală? „El face pian, merge la concursuri. Eu pot să îl mut la o școală obișnuită, sunt școli foarte bune aici. Dar asta înseamnă să renunțe la toată munca pe care o face de la patru ani. Nu există alt liceu de muzică în Cluj”, cântărește părintele. E clasa lui, o clasă în care are prieteni, primii oameni din afara casei lui cu care și-a construit o istorie personală.
Aceeași întrebare și pentru Angel Neacșu, aceeași dilemă în răspuns. Aceeași alegere grea: să își ajute copilul să își cultive talentul muzical sau să îi asigure liniștea? „Suntem foarte supărați, am vrut să-l retragem de la școală. A alergat profesoara de pian după noi și ne-a spus: „Să nu faceți greșeala asta. Copilul e foarte bun la pian. E viitorul lui”. Efectiv nu știu ce să fac, la ora asta nu am soluții. Copilului îi place pianul, îi plac colegii lui. Nu vreau să-l retrag de la școală”.
Ciprian Budușan, tatăl unei fetițe din clasa Monicăi Chiorean, se întreabă de ce ar trebui să plece copilul lui din clasă și nu învățătoarea. „M-am gândit să o mut, sigur, dar este liceu vocațional. Dacă dumneavoastră îmi spuneți unde să o mut la alt liceu de muzică în Cluj, eu o mut. La altă clasă unde? La clasa paralelă, unde era o altă doamnă care a dat bir cu fugiții când a văzut ce se întâmplă cu învățătoarea Chiorean? Se știe foarte clar că doamna din clasa cealaltă urla mai tare, dar nu au fost dovezi. Și-a luat concediu un an de zile. Acum este o altă învățătoare, care peste un an va fi probabil înlăturată cum au fost ceilalți de la clasa fetei mele”, se revoltă acesta.
De ce ați reprimit-o? „Fiindcă am respectat toate legile care sunt în vigoare”
Sancțiunea pe care Monica Chiorean a primit-o în cadrul școlii a fost scăderea cu 15% a salariului pe o perioadă de șase luni. În penal însă, lucrurile au luat o altă turnură. Poliția s-a autosesizat. A trimis cazul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj. Procurorii au semnat cu Monica Chiorean un acord prin care aceasta își recunoștea vinovăția, apoi au trimis dosarul în instanță. Pe 23 octombrie, Judecătoria Cluj a condamnat-o pe învățătoare la cinci luni de închisoare pentru purtare abuzivă, cu o perioadă de supraveghere de doi ani și obligația de a face 60 de zile de muncă în folosul comunității. Pe 28 octombrie s-a întrunit și Consiliul de Administrație care a decis, de această dată, suspendarea învățătoarei până la apariția motivării instanței.
În acel moment, Monica Chiorean a dat școala în judecată, contestând suspendarea. Când a apărut motivarea, iar conducerea școlii a văzut că în ea nu apare interdicția expresă de a preda, a decis să o reprimească la clasă.
Am întrebat-o pe Kallay Miklos Tunde, director-adjunct al Liceului Sigismund Toduță, care au fost motivele pentru care s-a ajuns la această situație. Au urmat un răspuns scurt și o tăcere lungă, după care legătura s-a întrerupt. „De ce ați reprimit-o?” „Fiindcă am respectat toate legile care sunt în vigoare”.
Valentin Cuibus, șeful Inspectoratului Școlar Cluj, susține că, în condițiile date, școala nu putea face altfel. „Motivarea nu spune că persoana nu mai poate preda sau că i se restrâng drepturile. Ne-a dat în judecată pentru că am suspendat-o și probabil că va câștiga. Ținând cont de motivare probabil că va câștiga. Dacă justiția în momentul în care o condamnă nu îi restrânge și dreptul de a preda, nu ai ce să faci. Poți să o dai afară, dar ai pierdut în instanță dacă te dă în judecată”, spune el.
Cu mâinile legate
Ciprian Budușan este părintele care s-a ocupat, în primăvară, de trimiterea către Inspectoratul Școlar Cluj a memoriului prin care trei părinți ai copiilor din clasă se plângeau oficial de comportamentul învățătoarei. Doar trei din aproape 20. La vremea respectivă a decis să facă ceva. Acum se simte cu mâinile legate. A vorbit cu mai mulți juriști, care i-au arătat că felul în care au decurs lucrurile este perfect legal: „Legea nu este făcută ok pentru că este infracțiune de serviciu și în momentul în care ai o infracțiune în serviciu și constatată, și analizată, și judecată, și pedepsită, nu văd de ce acel om s-ar reîntoarce în acel serviciu”.
În înregistrările de anul trecut, apare o discuție cu cealaltă învățătoare și ea spune: Uite și la părinții ăștia, și-au adus boii la școală și vor să îi fac genii. Nu știu dacă se va putea controla în viitor
Singura soluție la care se poate gândi este să vorbească cu un parlamentar din Cluj să depună amendamente, care, odată adoptate, vor schimba practicile în astfel de situații. Vor trece ani, până atunci, fiica lui va fi deja la gimnaziu. Deocamdată, mai are de stat doi ani și jumătate în clasa Monicăi Chiorean. O pregătește psihic acasă pentru a rezista presiunii din școală. „Am încercat să îi imprim siguranța de acasă. Eu am fost unul dintre părinții norocoși care au copilul numai de FB și nu a strigat la ea. Dar strigat la ceilalți și, implicit, a fost și ea afectată”.
Angel Neacșu se teme că învățătoarea ar mai putea avea comportamente abuzive față de copii și în viitor. Ceea ce a auzit o întreagă țară în înregistrări nu a fost, spune el, un comportament izolat. „A țipat chiar cu două zile înainte să plece. A țipat la general, i-a făcut proști, cretini, de grădiniță și așa mai departe că nimeni nu a luat FB. În înregistrările de anul trecut, apare o discuție cu cealaltă învățătoare și ea spune: Uite și la părinții ăștia, și-au adus boii la școală și vor să îi fac genii. Nu știu dacă se va putea controla în viitor. La început, sunt sigur că o va face, dar după aceea, nu”.
La capătul poveștii, peste toate cele întâmplate, Angel Neacșu mai are o tristețe. Învățătoarea și o parte din părinți îi consideră vinovați pe ei, cei care au vorbit despre purtarea învățătoarei. „Noi am greșit, că am prins-o și am demascat-o. Iar ea e supărată”
Fotografii de Dragoș Savu/Mediafax Foto
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului Bursele Superscrieri/BRD pe tema educație, sub egida Premiilor Superscrieri, non-ficțiuni care schimbă lumea. Competiția anuală Premiile Superscrieri este o inițiativa a Fundației Friends For Friends, care promovează jurnalismul narativ și scrierea creativă în România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.