Alegerile locale din acest an par să câștige un loc pe podium la concursul de nepopularitate printre competițiile electorale din ultimii ani. Dacă nu erau câteva atacuri între candidații la Primăria generală a Capitalei și Facebook-ul, probabil puteau depăși până și alegerile europarlamentare ca dezinteres.
Da, a fost o campanie plictisitoare. Și o posibilă explicație poate fi aceea că nu mai participă mulți dintre primarii în funcție din București, dar și de prin alte orașe ale țării.
Triați de DNA sau de ANI, politicienii au fost lăsați în ofsaid, ceea ce a forțat discursul de campanie să iasă din logica putere-opoziție (”am făcut și am dres” versus ”nu ați făcut nimic”).
Dacă ne uităm la București, mai ales la candidații clasați în primele poziții în sondaje, vedem că dispariția din cursă a fostului primar i-a forțat pe aceștia să își ducă discursul mai mult în zona de soluții ceva mai concrete și mai legate de agenda cetățeanului. Problema este că mai toate programele propun soluții dacă nu similare, cu siguranță nu în contradicție. Candidații de București par să fie într-un complet acord în ce privește problemele orașului. Așa că era și normal să ne plictisim.
Plictiseala din această campanie începe însă să ne ducă spre o normalitate. Normal ar fi să nu prea conteze cine este primarul orașului. Câtă vreme am locuit la Roma, habar nu aveam cine e primar. Prietenii mei care locuiesc în orașele Europei nu prea știu cine este primarul lor. Și nu pentru că nu le pasă. Ci pentru că primarul și administrația locală ar trebui să fie cvasi-invisibile, în opinia mea. Ar trebui să votăm o viziune pentru oraș și după să vedem cum ea se transformă în realitate. De-asta îi spune „administrație” și nu „creație”.
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? Să duci mai departe ceea ce ai început timid în ultimii ani – să începi să te implici mai mult, mai des, mai zgomotos în viața orașului tău, în viața țării tale. În ciuda plictiselii, a lipsei ideilor mărețe pentru orașele noastre (apropo, ați văzut câte dintre propuneri țin de nevoile de bază ale orașelor, indiferent de candidat?), eu cred că aceste alegeri sunt un semn de maturizare.
Dar tocmai pentru că nevoile orașelor noastre țin de lucruri de bun-simț (cine o să spună că nu ne trebuie canalizare?), nimeni nu prea mai crede în promisiunile că ele vor fi rezolvate. Însă cred că, de data asta, cinismul/ scepticismul nostru poate fi de ajutor. Ce vreau să spun cu asta? Cred că, în ciuda a ce au votat parlamentarii, noi putem avea un tur 2 al acestor alegeri locale.
Turul 2 al alegerilor locale va începe luni, 6 iunie, și va dura patru ani. Aceste alegeri plictisitoare sunt șansa noastră de a ne promite că vom cere mai mult și vom face mai mult în acești 4 ani care vor urma. Indiferent de cine va ieși primar, putem să îi amendăm bugetele, putem să punem presiune pe consilierii locali să se țină de treabă, putem să ne aliem cu alții pentru ca autoritățile locale să nu își bată joc de cartierele noastre.
Până luni, avem de făcut două lucruri: să votăm în turul 1 și să ne asigurăm că votul va fi unul corect. Indiciile primite astăzi la call center-ul organizat alături de colegii de la Expert Forum ne arată că metehnele vechi sunt încă la ordinea zilei: de la străzi asfaltate cu 2 zile înainte de alegeri și până la amenințări cu tăierea ajutorului social, candidații știu să devină creativi pentru a-și (re)câștiga fotoliul de primar.
Vă invit, deci, dragii mei, să ne plictisim împreună la votul de mâine. De luni, ne așteaptă un tur 2 lung și obositor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Va salut , cu mult respect .