Elena Calistru

Problema e când țesutul de răspuns - sistem medical, poliție, autorități, plasa aia de siguranță care ar trebui să țină la accidente și ticăloșie - e tot găurit. Și atunci intervine norocul sau nenorocul. Cazi prin sau între găuri. (Foto: Inquam Photos)

Ce se întâmplă acum, cu toate eforturile, cred că foarte greu o să ne ducă la ținta de deficit de -4.4% din PIB. E greu pentru că e târziu. Și, din păcate, e prea târziu ca să nu facem lucrurile bine. Foto - Elena Calistru

Cred că este ușor injust să proiectăm așteptările noastre super-înalte pe umerii unui tânăr care și-a făcut datoria față de el cum a știut mai bine. Foto - Profimedia

Pot înțelege nevoia de a scăpa de proști, de ticăloși și de hoți. O pot înțelege la nivel de societate și e super relevantă pentru demonii sau îngerașii pe care îi poate trezi politicul. Trist e însă când politicul ajunge să împartă “fără” în stânga și în dreapta. Pentru că îi mint pe oameni. Dincolo de limitări constituționale, posibile etichete puse și alte asemenea, e o minciună populistă. E un soi de soluție miraculoasă vândută pentru a hrăni o nevoie legitimă de dreptate sau o lehamite rezonabilă. Dar nu e o soluție reală. Foto MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia)

Și asta pentru că, din momentul tragediei Colectiv și până acum, singurele presiuni aplicate au provenit din partea opiniei publice. Nu sunt convinsă că cineva a dorit cu adevărat să clarifice, în mod serios, cine este vinovat, care sunt soluțiile și reparațiile potrivite. Pare că toți cei care s-au mișcat, au făcut-o mai degrabă pentru a încerca să potolească revoltă provocată de încă un episod de impotență structurală. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Pare că România a găzduit concurs de metafore jignitoare pentru unii politicieni care, în goana de a găsi alți vinovați, au sfârșit prin a scuipa o țară care a făcut, e drept, greșeala de a-i suporta… discursul despre România pare să se joace la extremă: suntem fie "sclavii moderni ai Europei", fie "iobagi care nu producem nimic modern". Întrebarea este: dacă suntem așa, cine ne-a dus acolo? Nu tot cei care acum se fac purtătorii de cuvânt ai unui popor nemulțumit?

După niște ani tulburi și agitați în România, politicienii aflați la putere au încercat să transforme țara în ceea ce mulți percep ca o "democrație controlată" (managed democracy) prin multiple manevre legislative, politice și sociale. Totul sub pretextul stabilității și liniștii. Cu toate acestea, eu cred că, oricât ar suna de bizar, spiritul românesc nu este ușor de îmblânzit, cu atât mai puțin de îngrădit în constrângerile unei reprezentări politice controlate. Sau nu mai e.

Scuza că nu sunt bani pentru educație este o minciună. Pentru că sunt bani pentru o groază de alte lucruri. Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

De fapt, ce mi se pare cel mai trist și înfricoșător este mesajul care să dă fără niciun fel de jenă – suntem dispuși nu doar să ne oprim din reforme, dar să pierdem și bani doar pentru niște privilegii care ne aduc aminte în fiecare zi că în România sunt cetățeni de mai multe ranguri.

Pentru mine, acea femeie e despre 8 martie. Da, încă au mai rămas lucruri pentru care este de luptat și nu mă miră că e o "ea" acolo.