foto: Profimedia
Recent am scris despre deficitul bugetar din 2024. Astăzi voi explica despre primele 7 luni ale anului 2025. Vă propun același exercițiu: raportăm total cheltuieli la total venituri ale statului. Practic așa cum ar funcționa și un buget de familie.
Dacă ne uităm la primele 7 luni din 2025, cheltuielile au fost mai mari cu peste 20% decât veniturile, în condițiile în care acestea au crescut cu aproape 12% față de anul precedent. Cheltuielile de personal și asistență socială reprezintă aproape 67% din venituri. Dacă adăugăm și costul dobânzilor, care a crescut îngrijorător față de 2024, ajungem la peste 75% din total venituri.
Dacă ne uităm la structura veniturilor în 2025 – din TVA și accize am strâns 26% din total. Creșterea TVA nu intrase încă în vigoare. Din contribuții de asigurări și impozitul pe salarii și venit am strâns 42% din total. Din impozitul pe profit și câștiguri de capital – aproape 8% din total venituri. Din impozite și taxe pe proprietate – doar puțin peste 2%.
Ce înseamnă aceste cifre în realitate? Că avem venituri prea mici pentru cheltuielile „obligatorii” ale statului. De aceea reforma administrativă este obligatorie, oricât de dureroasă poate fi la nivel personal. Și nu mă refer doar la tăieri de personal sau venituri acolo unde este cazul. Ci mai ales la calitatea serviciilor publice. Altfel spus, competență, eficiență, viziune, noi tehnologii și noi mentalități care să asigure corectitudinea, dezvoltarea și prosperitatea comunităților noastre.
Și tot de aceea este obligatorie și revizuirea condițiilor de afaceri create în ultimii ani. Tăierile nu sunt suficiente, avem nevoie de creștere economică majoră. Pe termen scurt este simplu și rapid să crești cota de TVA, poate și obligatoriu, dar și cel mai păgubos pe termen lung. Creșterea veniturilor necesită măsuri care susțin economia. Cu alte cuvinte, cât mai multe locuri de muncă și cât mai bine plătite, cât mai multe firme și cât mai profitabile. Or valul de creșteri fiscale are fix efectul invers – descurajarea economiei.
Și mai avem nevoie de restabilirea Legii. Estimările specialiștilor vorbesc despre o economie subterană de cca 29% din PIB, comparativ cu media europeană de 17,2%. Doar din evaziunea cu TVA și accize vorbim de 7,1% din PIB care se pierd în fiecare an. În ciuda eFactura, eTVA , eTransport și toate e-uri fiscale, nu constatăm progrese, deși ele au costat mediul privat resurse importante.
Ce nu apare în toate aceste statistici este costul total al oportunităților de business pierdute din cauza unui mediu de afaceri instabil și neprietenos investițiilor și activității comerciale. Și nici costul pierderii forței de muncă plecate peste graniță – oameni tineri – cu tot cu potențialul economic, social și demografic. Și nici costul educației precare sau al serviciilor medicale deficitare. Cifrele nu spun niciodată toată povestea dacă nu înțelegem ce lipsește din excel.
Și aici este cheia: creșterea taxelor afectează doar bunii platnici. Griparea activității economice oneste nu face altceva decât să crească economia subterană. Contribuabilii onești înțeleg foarte bine nevoia de a regla deficitul și, ca de fiecare dată, pun umărul la ieșirea din impas. Însă au obosit să fie pedepsiți mereu pentru nefăcutele altora – fie că vorbim despre evaziune, corupție sau pură incompetență.
Dacă autoritățile doresc rezolvarea acestor probleme, vor găsi tot sprijinul pentru că aceasta este o luptă comună care merită câștigată.
articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.