Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Alegeri triste

Din 2000 n-am mai văzut zisa dreaptă politică atât de confuză și împiedicată în propriile-i membre.

Pe atunci, Mugur Isărescu și Theodor Stolojan au concurat în primul tur al prezidențialelor, despicând cu satârul voturile dreptei. Până în ultimul moment s-au făcut eforturi disperate pentru ca unul să cedeze în favoarea celuilalt (profesorul Nicolae Manolescu știe multe despre asta), a fost însă peste putință. Rezultatul încăpățânărilor orgolioase: CV Tudor a ajuns în turul 2, PRM a invadat Parlamentul, iar Ion Iliescu a câștigat detașat alegerile.

Încontrările astea cocoșești se produc pe dreapta. La stânga, după ședințe scăzute, tovărășești, cu ușile închise, se scoate în față un singur candidat, chiar și când e vorba de alegeri interne în Partid!

Morișca grotescă a celor 4 candidați la Primăria Capitalei învârtiți de PNL, culminând cu mascarada negocierilor cu USB pentru a-l determina pe Nicușor Dan să cedeze în fața lui Predoiu, catârul de curse cu pete cenușii pe fond cenușiu, au dus la o situație asimetrică, dezechilibrată, de care dna Firea, candidatul PSD, n-a avut decât să profite, fără să miște un deget.

Degringolada la vârf din PNL a diminuat încrederea alegătorilor și la primăriile de sector. În țară, unde oricum mașinăria pesedistă era puternică, situația PNL e la fel de roză.

Consecințele merg dincolo de ce se va întâmpla duminică. Semnalul dat de consilierul prezidențial pentru politică internă, care a menționat posibilitatea numirii încă unui premier tehnocrat după alegerile parlamentare, arată clar preocuparea președintelui Iohannis legată de previzibila înfrângere a PNL în toamnă.

Iar o victorie confortabilă duminică a PSD+UNPR+ALDE, adică a Coaliției Antijustiție, ar putea determina, într-o Curte Constituțională dispusă să se „orienteze”, o hotărâre care să desființeze penal infracțiunea de abuz în serviciu, cea mai răspândită în aparatul de stat, de la medici până la vameși – ceea ce ar fi o palmă dată peste ochi cetățenilor furați și chinuiți de instituțiile statului român, unitar, independent și corupt până la măduvă, după cum vedem în fiecare zi.

Sunt cele mai triste alegeri locale pe care le trăiesc în 26 de ani. Pentru că, după Colectiv, mi-am îngăduit să sper în apariția unei generații de candidați ai oamenilor din stradă, care să concureze cu vechile jivine de campanie. Duminică voi merge la vot, stimați bucureșteni, ca să păstrez viu un ritual esențial pentru democrație, dar iluzii n-o să-mi mai fac în această viață.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto Inquam Photos

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fonduri publice („cheltuieli cu propaganda”).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon 3 zile in septembrie

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Citește mai mult