Odată cu pornirea procesului „o parte de Românie vs. Barnevernet și cealaltă parte de Românie”, cetățeni, media, instituții de stat am intrat în fibrilație morală, vădindu-se, dacă mai era nevoie, că lipsa de cultură informală ne face vulnerabili. Reacțiile au fost multiple și a trebuit să treacă prin noi sabia durerii unor părinți pentru a constata că 16 copii români au fost răstigniți între legalitate și instituționalitate.
Și asta numai într-un singur an. Am văzut cum ies frustrările la suprafață, cum se încearcă, a câta oară, să se dovedească vinovate mentalitățile colective legate de educație și familie. Cum se marșează, a câta oară, cât de proști sunt părinții români și cât de deștepți cei occidentali. Am urmărit atent postările colegilor din galeria umanistă, presupus atenți la astfel de drame. I-am aflat atenți la Cuza Vodă, Biserică retrogradă și homosexuali (o falsă polemică asupra căreia vom reveni), la diferențe de percepere a sfințeniei între Rfi și RRA, colaborare preoți securitate și într-un târziu la faptul că în Norvegia din secolul 19 ei nu mai bat nici câinii.
În timp ce în România, este citat un traducător norvegian de literatură română, 60% dintre părinții români folosesc pedepse fizice. Cu alte cuvinte, suntem vinovați!
Ce se judecă acum public nu este familia Bodnariu sau Nan sau care or fi, de unde or fi, din sălbatica Europă de second hand care s-a școlit sub comunismul tandru și discret și extrem de atent la spălarea pe creier a oricărui copil, gata să aresteze și să ucidă orice rezistență a bunului simț dinaintea „pozitivei” pedagogii a lui Makarenco.
Trăim într-un spațiu în care în anii 1950-1956 s-au arestat copii pentru că au ripostat la încălcarea drepturilor lor (Cazul liceului Matei Basarab din București iconizat în excepționalele memorii ale lui Alexandru Teodorescu este reprezentativ, dar nu singurul) și au fost decretați bandiți. Un spațiu în care uniformizarea educației a născut uniformizări de reacții în particular. Un spațiu în care parte din părinții de astăzi sunt fiii unor oameni extenuați în munca industrială, dezrădăcinați din vetrele lor și permutați în ecuații sociale incredibil de frustrante.
Astăzi ei pot avea o cultură de parenting modestă, dar asta nu îi face mai puțini buni ca părinți ori mai puțin iubiți de copii. Ceea ce se judecă acum în planul discuțiilor este România, Balcanii, despre care în toată istoria Europei civilizate au stat și stau, ne-o strigă mereu în articole de ziar ori emisiuni radio-TV, ultimii oameni, țiganii Europei, europenii de mâna a patra…
Într-o perioadă de reforme fără sfârșit, de dezechilibru social și economic, cu asperități în plan colectiv, să rămâi un părinte bun înseamnă enorm. Să-ți păstrezi mintea limpede când ești umilit la serviciu, să cauți soluții ca pruncii tăi să aibă standarde de viață normale când tu ești plătit ca un european de mâna a patra, să cauți să-ți păstrezi calmul când Statul îți batjocorește valorile ori când efortul de a propune familiei tale siguranța înseamnă nesomn continuu și efort susținut este o mucenicie.
Personal cred că întreaga zbatere de acum va avea folos doar dacă putem dovedi că nu suntem cum ne spun ei, ceilalții, frații noștri de contemporaneitate. Deși vedem că în ciuda problemelor de adaptabilitate socială, nu mai ținem pagina primă a scandalurilor și că oricât de ciudați am părea parcă totuși n-am dat iama prin cetățile apusului provocând haos, destabilizare, orgii și oroare. Sau când a făcut-o câte unul, noi, ceilalți, grupul românesc am plătit cu vârf și îndesat. S-au schimbat exigențele educării copiilor în familie? E limpede că da. Efortul făcut de familia românească înseamnă enorm.
Într-o perioadă de reforme fără sfârșit, de dezechilibru social și economic, cu asperități în plan colectiv, să rămâi un părinte bun înseamnă enorm. Să-ți păstrezi mintea limpede când ești umilit la serviciu, să cauți soluții ca pruncii tăi să aibă standarde de viață normale când tu ești plătit ca un european de mâna a patra, să cauți să-ți păstrezi calmul când statul îți batjocorește valorile ori când efortul de a propune familiei tale siguranța înseamnă nesomn continuu și efort susținut este o mucenicie. Nu vă rușinați că sunteți părinți. Învățați în timp care sunt valorile de conduită care vă fac copiii fericiți. Trageți cu coada ochiului în cultura educațională care vă ajută să vă înțelegeți copiii. Nu vă rușinați să învățați. Nimeni nu se naște tată și mamă. Evitați orice formă de îndoctrinare a sufletului lor, păstrați-vă mereu decența și iubirea. Privind curțile școlilor, ambianța din clase, jocul copiilor, dau mult mai ușor dreptate cercetătorilor care afirmau, bănuiesc că pe cercetări serioase, că avem cei mai fericiți copii din Europa. Cu doar câteva luni în urmă eram părinții celor mai fericiți copiii europeni.
Mă gândesc: oare dacă îți duci copiii noaptea la demonstrații de stradă unde se înjură instituții și oameni, unde argoul de galerie de fotbal este la putere și unde sunt prezente undele manipulării ești un tată bun, responsabil?
Am identificat într-un articol al unei lingviste norvegiene, Marinne Haslev Skanland, de la Universitatea din Bergen (Norvegia), 68 de motive pentru care în Norvegia copilul poate fi luat din familie. De la gustul omletei la lipsa toaletei în casă, de la inventarea unor nefericiri absurde la statura fizică a unei mame, de la durerea de spate a unei mame și de picior a unui tată, oricare dintre motive devin plauzibile în procesul „arestării” copilului. Sigur că poate doamna este rău intenționată. Dar analiza ei obligă la reflecție. După norvegieni, ferea, toți care nu avem toalete în casă ori nu știm face omletă ori ne doare spatele nu suntem buni de părinți.
Dacă îi lăsăm să fie educați asupra egalității de gen și îi și provocăm să facă sex cât mai des și mai protejat, dacă se droghează cu droguri aprobate de stat, citesc reviste porno și merg la bordeluri protejate de finațiștii lucizi ai statului, dacă devin delatori împotriva propriilor părinți și bunici vom primi premiul Barnevernet pentru educație? Mă gândesc: oare dacă îți duci copiii noaptea la demonstrații de stradă unde se înjură instituții și oameni, unde argoul de galerie de fotbal este la putere și unde sunt prezente undele manipulării ești un tată bun, responsabil? Mă refer strict la copii, nu la adolescentul care are el însuși puterea de a te chema cu el. Nu, la copilul care trebuie să doarmă liniștit la vremea știrilor de seară și neliniștilor noastre de noapte.
Ideea că bătaia e ruptă din Rai e una din prostiile apocrifului în cultura creștină și educațională. De fapt accentul spusei este altul: Bătaia e ruptă din Rai, în sensul că e o ruptură din rai, o rupere din Rai. E o ruptură în veșmântul de lumină al raiului. Adică nu are nici o legătură cu Raiul și nici nu-l poate aduce în mijlocul familiei.
O spun cu toată responsabilitatea. Nu avem dreptul ca părinți să ne bruscăm ori să ne violentăm copiii. Pe nimeni dintre aceia care ne sunt familie, mică ori mare, socială. Ideea că bătaia e ruptă din Rai e una din prostiile apocrifului în cultura creștină și educațională. De fapt accentul spusei este altul: Bătaia e ruptă din Rai, în sensul că e o ruptură din rai, o rupere din Rai. E o ruptură în veșmântul de lumină al raiului. Adică nu are nici o legătură cu Raiul și nici nu-l poate aduce în mijlocul familiei. Poate că tot ce scriem ori vorbim zilele acestea ne vor învăța și ce este raiul familial: tata, mama, copiii. Într-o liniște venită din siguranța zilei de mâine și harul lui Dumnezeu.
Trebuie să încetăm să ne judecăm compatrioții și să-i transformăm în subiecte de show-uri mass-media. Iar în ce privește legislația și aplicarea ei poate că nu ar strica să le aducem aminte profesorilor noștri de conduită că un evreu convertit la ortodoxie, devenit monah, Părintele Nicolae Steinhardt, scria în Jurnalul Fericirii că nu l-au deranjat gardienii din temniță, care-și făceau datoria, chiar în condițiile unei legislații comuniste hâde, ci gardienii care făceau exces de zel în activitatea lor. E momentul să învățăm să fim părinți. De acord. De aceea dramele compatrioților noștri sunt subiect de rugăciune. Să fim părinți rugându-ne unii pentru alții, ajutându-ne unii pe alții să înțelegem ce dar mare ne sunt copiii. Cred că toți am învățat după ce a demarat drama să ne sărutăm copiii de noapte bună. Dacă o mai fi voie…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
County representative in Troms has randomly chosen 40 barnevernet cases and found out serious malpractice in 19 cases, where they really acted against that "best interest of a child"! He ordered an inmediate careful investigation of local CPS.
Another proof that the WHOLE SYSTEM is wrong, not just "few cases"! http://www.nordlys.no/barnevern/tromso/avdekket-svikt-i-19-av-40-barnevernssaker-dette-er-svart-alvorlig/s/5-34-384362?
Sunt dintre acei romani care traiesc in afara tarii, care am copilarit in comunism, care a si incasat-o si acasa si pe strada, dar si la scoala si asta pana la nivel de liceu, dar fiul meu este nascut aici, in strainatate.Nu ajunge o carte pentru a descrie aceasta forma de dilema, aceasta tortura a framantarii intre ceea ce ai ``apucat`` si ceea ce ar trebui facut...Nu sunt pentru bataie, dar acolo unde argumentele logice nu sunt suficiente, o forma de constrangere este necesara.
Am spus constrangere, nu tortura...
Si iarasi am limpede in fata ochilor, prietenul meu cel mai bun...acum el este in Spania, iar eu in Canada...Copilul lui s-a nascut acolo...Bun; acest prieten a l meu cam o data la doua saptamani sau poate mai des, incasa o bataie sora cu moartea de la tatal lui, cu toate obiectele sau sculele gasite in gospodarie...Imi aduc aminte si astazi ,ca a fost batut cu un arac in lemn de salcam,( smuls de la rosii) pana cand a facut pe el si s-a refugiat sub cotetul porcului; asta nu a fost indeajuns l-a luat si la aruncat in rapa din spatele casei iar in trecere a agatat mai multe tufe de macesi. Era batut pentru ca taica-su venea beat ca un porc, cu mintile pierdute de bautura...Ei erau 4 copii, iar mama lor impartea numarul de lovituri cu ei...ani si ani de-a randul...de multe ori dormeau la noi...
L-am intrebat pe prietenul meu, daca isi aduce aminte. ``Lasa, ma, era beat, ce cereai de la el...ne-a crescut si el, patru frati, cum a putut...`` si il iubeste si il ajuta , pentru ca este tatal lui... mai mult il divinizeaza....l-a adus in casa lui din Spania si l-a tratat ca pe un rege...l-a iertat de mult si nu-i place sa i se aminteasca...Pe tatal lui l-am intrebat de ce se purta asa... mi-a raspuns...``ce mai stiu io ma, dupa atatia ani, poate ca o meritau....
O particica din Romania copilariei mele...
P.S.
Prietenul meu nu si-a batut niciodata fiul...iar rezultatele acestuia sunt excelente...
Pildele lui Solomon:
"Varga si certarea aduc întelepciune, iar tânarul care este lasat (în voia apucaturilor lui) face rusine maicii sale."
Sfantul Ioan Gura de Aur:
"Mari necazuri patesc parintii aceia care nu vor sa-si bata copiii, nici sa-i mustre, nici sa-i supere cumva, cu toate ca traiesc o viata dezordonata si imorala. "
Este părere subiectivă - a mea.
Care-și și alege un pasaj și nu altul.
Dar îmi plac materialele echilibrate. Care nu își găsesc un simpatizat. Cum e aici cazul părintelui.
Odată găsit un simpatizat pe față, se umblă - zic eu incorect - la mica șmechereală din cuvinte. În citat de pildă și ne-singular, ideea de 'prunc'.
Cum am zis, un opinie și atît.
Separat de articol: trâmbițarea cazului nu face nici un bine copiilor, iar chestia cu bătaia ruptă din rai... poate ar trebui o revizuire a bibliei la pasajul pe care un pocăit mi-l prezenta cu zel, că educația se face cu nuiaua, pentru a nu regreta mai târziu când copilul te va bate, se va droga și va fi homosexual. Amestecul religios e o greșeală în argumentarea faptelor și mai ales în publicitatea adusă cazului. Deși uneori religia poate coincide în învățături, cu lecțiile de moralitate și de ce nu legi scrise ale societăților, inclusiv cea norvegiană, religia ar trebui ignorată în susținerea cazurilor sociale, pentru că altfel nu suntem cu nimic mai presus de cât extremiștii islamiști, care invocă orice în numele religiei. "Domnul v-a învinge diavolul Barnevet", e cireașa de pe tort, care pe mine mă face totuși să cred că acei copii cât și alții din familiile de pocăiți sunt îndoctrinați. Sunt îndoctrinați să creadă că bătaia e bună, că Dumnezeu te pedepsește în cele mai inimaginabile moduri și acum să creadă că statul, poliția, protecția copilului sunt uneltele diavolului.
Încăpățânarea aceasta de a ascunde partea mai jenantă a istoriei proprii, fie ca acești copii bătuți, acum părinți care bat, fie ca părintele aici pentru a proteja biserica de acuze care în fond nu i se aduc? Nu ar fi mai simplu să admiți că da, biserica a tolerat și încurajat chestiuni rele ca bătaia copiiilor, sau sclavia țiganilor, dar acum și-a dat seama că a greșit și aduce acum mărturie pentru asta? De ce nu am zice: „Aoleuuuuu, i-auzi, cică bătaia nu e bună, ce-ar fi să nu-i mai bat nici eu pe ai mei?”. Și nu vreau să-i acuz pe credincioși, sau biserica, dar negările acestea au ceva în comun. „o rupere din Rai”??? Genial!
http://www.stopbarnevernet.com/ken-joar-olsen-and-his-aria---norway
Zăcămintele de petrol si gaze naturale constituie o miza uriașa pentru Suedia. Nu va lăsați pacăliți. Controlul populației este evident.
In plan social drama acestei familii e undeva la mijlocul războiului dintre civilizații, una extrem de religioasă, si cealaltă, subliniez, EXTREM de civilizata si, in egala măsura, la fel de ignoranta si ipocrita.
D-na Marinne Haslev Skanland, nu scrie rău intenționat caci nu e un "deontolog" nenorocit care își da cu presupusul, ci o femeie cu o calitate tot mai rar întâlnita azi la mulți europeni: patriotismul.
Astfel, rău intenționate au fost articolele apărute in publicațiile romanești care, in loc sa verifice antent sursa, au apelat la tot felul de cuvinte si s-au lansat in speculații îndoielnice: familie de singuratici, sectanți, needucați, romani care trăiesc din social, etc. Îmi este de-a dreptul rusine.
Pai românule! Dacă ai fi auzit interviul realizat cu cei doi soți in Norvegia, de Cristi Țepeș de la TVR, ți-ai fi dat ușor seama in ce capcana a arogantei, lipsei de transparentă si lașitate, a fost prinsă aceasta familie de romani intr-o țara "perfecta". Norvegia e arătată cu degetul si e in pragul unui scandal care mocnește in primul rând din interior, acolo e putregaiul.
PS probabil ați vrut sa scrieți urgii si oroare in loc de "orgii si oroare". Romanii sunt capabili si de astfel de noțiuni însă, totuși, după multe alte popoare care sunt fruntașe la acest capitol.