În urma unei emisiuni, să o numesc intensă, la România în direct, Cap la Cap cu dl Cătălin Striblea și europenii FM, am desprins o idee în legătură cu ce așteaptă de la subsemnatul mulți dintre cei care mă ascultă sau mă citesc. Ideea e următoarea: „Dom`le, eu o admir pe Oana Gheorghiu, am încredere în ea, îi urăsc pe magistrați și pe Grindeanu, prin urmare nu vreau să aud nicio critică la adresa ei. Că atunci eu mă supăr și dușmanii se bucură. CTP, ai luat-o razna”.
Ei, aiasta nu se poate. Sunt și rămân un susținător al Oanei Gheorghiu, și nu de ieri de alaltăieri. Prin 2020 m-am încăierat pe ecran cu G. Firea și o modistă scatofilă care au atacat în modul cel mai odios spitalul, copiii și pe dnele Uscatu și Gheorghiu. Am și fost sancționat de Digi24 pentru violențe verbale.
Îmi doresc ca doamna Gheorghiu să rămână cât mai mult în guvern. Voi continua să fiu alături de Asociația „Dăruiește viață”. Dar nu pot să fiu de acord cu folosirea de către dna Gheorghiu, în sprijinul ideii juste că pensiile magistraților sunt scandaloase, a procedeului manipulator argumentum ad misericordiam, argumentul milei. Invocarea copiilor aflați în suferință, în sărăcie, în foame în legătură cu orice subiect mizează pe impresionarea garantată a auditoriului. Este exact ce fac cerșetoarele la intersecții, când vin cu un copil în brațe. Demagogi extremiști îl folosesc adesea, de pildă Georgescu Dumnezeilă: „Sunt chiaburi care mănâncă banane și poartă blugi în timp ce copiii de la țară se culcă flămânzi”. Firește că dna Gheorghiu are dreptate, formularea însă a fost, împrumut termenul diplomatic al președintelui Dan, „nefericită”.
Reacția CSM în cap cu viespea radioactivă Elena Costache, plângere penală pentru delict de opinie, este demnă de Justiția din România ceaușistă sau din Rusia lui Putin. Acolo se face pușcărie pentru opinie.
Apoi, n-aș fi putut să nu comentez surpriza fracturii expuse dintre dnele Uscatu și Gheorghiu. De 13 ani, figurile lor îngemănate sunt garanția pentru cei care au pus încredere și bani în „Dăruiește viață”. Și acum, aflăm că Oana nu s-a sfătuit cu Carmen când a plecat la guvern, și cele două „comunică” prin mușcături în presă. Afectează asta încrederea în „Dăruiește viață” și donațiile? O să vedem. Eu sper că nu și voi continua să fiu Dăruitor.
Prin urmare, să nu se aștepte nimeni de la mine ca dacă susțin pe cineva, de pildă pe dl Bolojan și pe dna Gheorghiu, să tac atunci când rațiunea și morala îmi spun că trebuie să vorbesc. Și să mă simt jignit dacă un om care are o părere bună despre mine nu-mi spune, argumentat, când consideră că greșesc.
P.S. Un puseu de nostalgie mă face să reproduc un fragment dintr-un articol din anul 2000, semnat în Revista 22 de Ramona Avramescu:
„În perioada 1-3 septembrie, la Centrul de Afaceri Marea Neagră din Mangalia, a avut loc în organizarea Fundației România pentru Democrație și Hans Seidel Foundation seminarul cu tema Dialog cu reprezentanții mass media. Au participat Zoe Petre, consilier prezidențial și Horst Kossack, reprezentantul HSF în România, precum și jurnaliști de la principalele instituții de presă (...) Ultimul subiect de dezbatere, Idoli și personae non gratae s-a transformat ad-hoc într-un top al celor mai admirați, respectiv criticați, jurnaliști români. În tabăra «pozitivilor», cele mai rostite nume au fost Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu, Ilie Șerbănescu, în vreme ce la «negativi», s-au distanțat Ion Cristoiu, Marius Tucă și Dan Diaconescu. Cristian Tudor Popescu a fost, în opinia jurnaliștilor prezenți, singurul încadrabil în ambele categorii”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
