Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Experimentul Răcari pentru România 2020. Priviți ce s-a întâmplat după ce o școală a fost „adoptată” de o companie privată

„Noi ne așteptam demult să facem ceva diferit în liceu. Simțeam nevoia să facem ceva mai mult. Era pur și simplu în noi”, spune Alexandru Dincă, un elev de clasa a XI-a de la Liceul Teoretic „Ion Ghica” din Răcari. 

Când vorbește, gesticulează mult, de parcă ar vrea să își scoată tot sufletul în față. Cuvintele lui aduc în aer vitalitate, speranță și încredere. Sunt vii, neumbrite încă de compromis și dezamăgire. 

La vârsta lui, totul este posibil. 

Povestește că, în urmă cu patru luni, a ajuns în liceul lui un robot, adus de președintele unui club de robotică de succes, Ionuț Panea. Cu robotul acela, cât o cutie mai mare, a intrat într-o altă lume. El și colegii lui au învățat, ajutați și de elevii de le Liceul Tudor Vianu din București, să construiască roboți, să facă modelare 3D și să programeze în Java. Șapte dintre copiii din Răcari au ajuns în foarte scurt timp la un concurs internațional din Germania, unde au obținut locurile 1 și 2. „A fost fantastic”, spune tânărul care visează să ajungă într-o zi arhitect. De ce să fie el arhitect? „Pentru că simt că la asta am talent și cred că atunci când ai inspirație ar trebui să faci acest lucru. Nu trebuie să faci nimic pentru că altcineva te obligă, trebuie să fii relaxat, să cunoști oameni, lucruri”, spune Alexandru Dincă.

De la două mențiuni obținute la olimpiade, la 26 de premii

În urmă cu mai bine de un an, cu liceul lui de stat, aflat într-un oraș mic care arată precum o comună mai mare, s-a întâmplat ceva. O companie privată, McCann Erickson, a decis să îl „adopte”. Acest lucru a însemnat că a început să le ofere, cu ajutorul unor traineri specializați în educație, cursuri de formare profesorilor, să doteze unitatea de învățământ cu calculatoare noi și cu tablete, să susțină financiar un club de robotică, să organizeze o tabără prin care să îi recompenseze pe copiii care obțin rezultate la olimpiade, dar și pe cei care reușesc să facă saltul de la nota patru la nota cinci.

De liceul teoretic din Răcari, aparțin șase grădinițe, o școală primară și trei școli gimnaziale răspândite prin comune. Numărul elevilor de la grădiniță la clasa a 12-a ajunge la 1.200. E o școală obișnuită, nici bună, nici proastă, din rândurile de orașe mici și comune ale României de rând. 20% dintre elevii școlii trăiesc în sărăcie.

În doar un an de la începerea proiectului a început să se vadă o schimbare. O parte din ea este cuantificabilă în rezultate. De la două mențiuni la olimpiadă înregistrate în toată școala în anul anterior, s-a ajuns la 26 de premii la olimpiade și concursuri, iar 10% dintre elevi și-au crescut media de la un an la altul. Inițiatorii vor să facă din liceu un exemplu la nivel național de bune practici în educație și își doresc ca mai multe companii private să adopte școli și licee. „Dacă crezi că educația este scumpă, așteaptă să vezi cât te va costa ignoranța”, spune Bogdan Enoiu, General Manager al McCann Erickson România, citând fraza gravată pe statuia aflată în fața liceului.

O altă parte a schimbării este mai puțin vizibilă și se referă la ceva ce este diferit acum la felul în care se desfășoară lucrurile în spatele ușii de clasă. Este o schimbare lentă, de durată, deloc lipsită de provocări.

Teste de tip PISA și PIRLS pentru copiii din Răcari

În România, predau în învățământul preuniversitar peste 250.000 de profesori. Slab motivați și valorizați, lipsiți adesea de formarea care le permită să înțeleagă cu adevărat nevoile și felul de a învăța al elevilor de astăzi, aceștia nu reușesc de multe ori să îi ghideze pe copii spre cunoașterea adevărată. Școala de Valori, un ONG specializat în educație, este partener în proiect și încearcă, prin trainerii săi, să îi ajute pe profesori să predea în acel fel care le dezvoltă copiilor abilități reale.

De multe ori, profesorii nu sunt conștienți de stilul de învățare continuu schimbat de la generație la alta. Iar ce facem noi este să încercăm să îi facem să înțeleagă cum e auditoriul, care sunt nevoile copiilor și ce aspirații au și să își plieze metoda pe cerințele reale din clasă

Abilități măsurate de pildă prin teste internaționale de tip PISA și PIRLS, la care elevii români punctează întotdeauna foarte slab. De la începutul proiectului, elevii din Răcari au trecut prin 380 de teste de tip PISA și PIRLS, iar profesorii încep să își ajusteze metoda de predare în funcție și de rezultatele obținute la acestea. 

Laboratorul de informatică, dotat cu calculatoare noi

„De multe ori, profesorii nu sunt conștienți de stilul de învățare continuu schimbat de la generație la alta. Iar ce facem noi este să încercăm să îi facem să înțeleagă cum e auditoriul, care sunt nevoile copiilor și ce aspirații au și să își plieze metoda pe cerințele reale din clasă. Ne propunem ca profesorii să fie mai adaptați stilului de învățare al elevului, să facem schimbul de mentalitate. Vrem să le arătăm că dacă lucrează cu elevii în metoda non-formală reușesc să le dezvolte mult mai rapid abilitățile. Copiii deja au început să simtă diferența între stiluri și ar vrea să fie toate orele astfel. Însă profesorii se lovesc de faptul că programa îi obligă să livreze anumite teme, într-un anumit timp, într-un anumit fel”, spune Silvia Bogdan, reprezentant al Școlii de Valori. Ca să reușească să ajungă la elevii lor, profesorii trebuie să își perfecționeze, în timpul unor ateliere și seminarii, o serie de abilități: capacitatea de înțelege ce cred alții despre tine și a acționa în consecință, abilitățile de prezentare, capacitatea de a motiva, capacitate de a susține elevii și a le da o direcție, capacitatea de a-i dezvolta.

Lecții interactive de istorie și știință

O oră de recapitulare la istorie poate deveni atractivă pentru elevi cu ajutorul unor simple bilețele. Un elev are lipit pe spate numele unui domnitor, iar partenerul lui de echipă îi dă detalii despre perioada în care a trăit și bătăliile pe care le-a purtat, astfel încât acesta să își dea seama despre cine este vorba. „Colegii de fizică și de chimie au făcut în atelierul de tehnologie o lecție despre metale cu exemple practice. Dacă le vorbești elevilor despre realități apropiate lor, copiilor nu or să li se pară informațiile atât de savante. Sunt pur și simplu lucruri care fac parte din viața lor”, spune Daniela Stanislav, profesoară de geografie.

Elevii sunt foarte atenți la orice fapt de viață, atunci când le vorbești despre fapte de viață încep să vină cu întrebări. Dacă ai făcut însă o lecție din suflet și l-ai activat pe copil și îl vezi acolo, a doua oră trebuie să vii cu informația peste el ca un bulgăre, ca să recuperezi

Profesoara de română, Valentina Mușat, încearcă să le aducă elevilor texte scrise pe limba lor, care să le apropie literatura de viață. „Ileana Vulpescu are foarte mare trecere printre copii, mai ales povestirile scurte. Și mi-au ieșit niște teme superbe, legate de textele acelea, dar textele acelea nu sunt în programă, eu am faultat literatura religioasă ca să le fac, fiindcă trebuia să predau cronicarii. Acele ore au ieșit atât de frumoase, dar din păcate nu pot să fac asta tot timpul, pentru că mă îndepărtez de programa pentru Bac. Dar ar fi atât de simplu să fie altfel: conceptele de teorie literară sunt aceleași, se pot aplica pe alte texte, dacă ne lasă cineva să alegem alte texte. Dar nu lasă, marja noastră este foarte mică. Noi putem să ne jucăm, să facem ore frumoase și se ajunge la variante care mie îmi plac la nebunie. O elevă care îmi spune: Haideți să vă arăt ce am scris azi noapte la ora 11, că atunci mi-a venit o idee, copiii scriu texte proprii. Mie asta mi se pare foarte important la română: să poată un copil să înțeleagă un text, orice fel de text, și să poată să scrie el un text”, crede Valentina Mușat.

Profesoara de geografie, Daniela Sanislav, o consideră însă pe colega ei o norocoasă: are mai multe ore pe săptămână, ceea ce îi dă o libertate mai mare. În programă însă este prevăzută o singură oră de geografie, iar unii copii dau geografia la Bac. „Elevii sunt foarte atenți la orice fapt de viață, atunci când le vorbești despre fapte de viață încep să vină cu întrebări. Dacă ai făcut însă o lecție din suflet și l-ai activat pe copil și îl vezi acolo, a doua oră trebuie să vii cu informația peste el ca un bulgăre, ca să recuperezi”, spune aceasta. Libertatea este adesea periculoasă, spun însă profesorii. Ce te faci atunci când, în timpul inspecției, vine inspectorul, ia caietul unui copil la întâmplare și întreabă unde este schema lecției trecute?

Elevul care a trecut de la nota patru la nota cinci

La sfârșitul anului trecut, elevii care au avut rezultate la olimpiade, dar și cei care au reușit să își mărească nota de la patru la cinci au fost răsplătiți cu o tabără la Bran. „Cel mai bun exemplu este un copil de la Școala Gimnazială Colacu. În momentul în care s-a întors din tabără, numai asta spunea: la anul trebuie neapărat să merg în tabără, trebuie să învăț, să iau 6, ca nu cumva să pierd tabăra”, spune directorul liceului Alexandru Mitru. O altă cale prin care vrea să îi stimuleze pe elevi să își mărească mediile este clubul de robotică: te poți înscrie în el doar dacă ai peste media șapte.

Daniela Floroiu este profesor de informatică și conduce clubul de robotică, dar și pe cel de dezbatere și oratorie. A fost și consilier educativ. „Sunt lucruri pe care le faci din plăcere, din spirit de voluntariat. Formarea mea, de consilier educativ, specializat în lucrul cu tinerii, mă ajută să comunic cu ei, este cel mai important lucru să comunici cu ei”, crede ea. O întreb care crede că este cel mai greu lucru pentru un profesor din sistemul românesc de stat. „Să găsești timp pentru toate. Pentru că ți se cer multe lucruri și trebuie să găsești timp și pentru a face ceea ce îți place cu adevărat. Ziua ar trebui să aibă 48 de ore”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Să tot trăiești și să te dezvolți în județul Dîmbovița, nu-i așa? După cum votează nu ai zice că robotica e în genele lor...
    • Like 0
  • Sunt profesori fi buni acolo sa știți. Nu toți dar sunt.Am un mare respect pentru dna Alionte. A fost profesoara mea de romana.Am studiat cu dumneaei
    • Like 0
  • Traim in epoca in care cel ce investeste trebuie sa-si amortizezeze investitia! E un principiu cunoscut de sute de ani dar acum e cel mai aplicat..
    • Like 0
  • MA BUCURA aceasta evolutie,sprijinul companiei private a fost hotarator,din pacate niste nemernici de politicieni au vandut tot ce era mai profitabil in economie si am ajuns o colonie.acest elevii vor constata la finalul studiilor ca nu au unde profesa si vor fi nevoiti sa devina sclavi unchiului sam sau a nemtalailor,frantujilor si urmasilor lui hitler.
    • Like 0
    • @ Ion Tumbar
      Bogdan check icon
      http://mccann.com/about/story/

      McCann este fix o companie din Statele Unite ale Americii. Atitudinea asta cu "colonie" si "sclavi la altii" nu ne ajuta cu nimic. Pentru ca evident, acei "altii" sunt in stare sa faca, iar "ai nostri", nu. Poate ca acei elevi vor ajunge sa profeseze fix la companii de succes ale "altora", dar care produc valoare aici in Romania.
      • Like 1
    • @ Bogdan
      Nimeni nu face nimic gratis.
      • Like 0
    • @ Eugen Jercan
      dalex check icon
      Gandirea de tipul "nimeni nu face nimic gratis" arata ca educatia cu "sa moara capra vecinului este prezenta ". Sigur ca multinationala vrea sa castige si investeste in pregatirea viitorilor angajati. Preferam sa falimenteze strainul dar si Romania sau sa castige ambele parti ?
      • Like 0
  • ElviraM check icon
    In spiritul profund al filosofiei unei scoli de valori autentice apreciez foarte mult asumarea unui astfel de proiect, implicarea si promovarea ideilor in care credeti, activitati pentru imbunatatirea calitatii educatiei. Va propun sa asigurati “calitate maxima” ideilor/postarilor, ai sa fie ancorate pe bune in chestiuni de fond ale problemei puse in discutie. Avem nevoie cu totii ca informatiile si mesajele propagate sa fie corecte si nu scoase din context.
    E important sa reflectati asupra a cel putin unei clarificari. Va invit sa analizati faptul ca sursa/ruta pe care au parvenit teste (“PISA si PIRLS”) la profesorii din Racari/initiatorii proiectului, traducerea si disponibilizarea instrumentelor de test (si catre multi alti profesori din scoli similare) dar si incercarile de ajustare a metodelor (si nu doar a metodei) de predare duce catre insusi sistemul de educatie ca ‘initiator”al acestor practici.
    Pentru cei care nu cunosc detaliile tehnice ale testarilor TIMSS, PILRS, PISA: astfel de teste pot fi “puse” pe masa elevilor prin intermediul proiectelor coordonate in cadrul sistemului formal. Scoaterea “adevarului” la iveala inseamna in acest caz atragerea atentiei asupra faptului referitor la teste si formarii profesorilor pentru metoda de predare, articolul scoate lucrurile din context – practica ce trebuie imbunatatita, tocmai in spiritual promovarilor valorilor autentice.
    In 2013 profesorii de la scoala gimnaziala Racari au beneficiat de un program de formare belnded (au avut si sarcini “pentru acasa” – proiectare predare, analiza greseli tipice/rutine didactice, samd) in cadrul proiectului POSDRU coordonat si implementat de Ministerul Educatiei & partenerii (ISE, Gnosos, IEA) in care au fost abordate testele si rezultatele TIMSS si PIRLS si nu PISA. Aveti mai jos weblink si pentru alti profesori interesati ce ar putea aprecia utile aceste surse metodologice - publicate de Ministerul Educatiei si Institutul de Stiinte ale Educatiei.
    Prin urmare, este extraodinar ca in cazul scolii Racari, alaturi de celalte lucruri spectaculoase din proiect, se poate pune in discutie “sinergia” interventiilor de calitate si de tip public-privat, acelea in care “factorii interesati” pot face treaba buna impreuna fara sa fi fost probabil evident de la inceputurile proiectului Scolii de Valori.
    Sper (sunt parinte, fost cadru didactic, expert educational) ca aceste initiative orientate spre asumare responsabila si colaborare autentica sa fie multiplicate in cat mai multe scoli, in beneficiul cator mai multi elevi si profesori.
    Succes!
    Materialele suport (instrumente/probe de test) pentru elevi si ghiduri profesori interesati de ameliorare predare/invatare TIMSS, PIRLS:
    http://www.ise.ro/timss-si-pirls-resurse-pentru-profesori
    http://www.ise.ro/se-poate-mult-mai-bine-cursuri-de-formare-a-profesorilor-pentru-valorificarea-datelor-referitoare-la-performantele-elevilor-la-testele-internationale-timss-si-pirls
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Ca s-au obtinut atatea medalii la olimpiade nu mi se pare atat de interesant, pentru ca astazi traim intr-o psihoza a olimpiadelor dusa la extrem, uneori cu consecinte dezastruoase. Sunt copii care se dusmanesc pentru ca unul a reusit sa se califice la o diferenta de doua puncte. Asemenea copii sunt invatati sa invinga cu orice pret si sunt incapabili sa lucreze intr-o echipa, sa-si ajute colegii, sa simta compasiune. Diplomele nu vor servi la nimic cand angajatorul va observa ca multi-medaliatul e un individ egoist, obsedat de succes pentru ca de mic a fost pistonat sa ia cupe si medalii. Va fi preferat un angajat mai putin pregatit, dar dispus sa lucreze cu grupul. In plus nu ma intereseaza ca in clasa X elevii Gigel si Costel sunt multi-medaliati intergalatici si interplanetari, cu zeci de premii la activ. Ma intereseaza ca intreaga clasa sa situeze pe o MEDIE acceptabila, sa se exprime corect, sa aiba anumite baze etc. Din nou, aceasta optica e orientata gresit. Privim spre elite inainte sa privim spre medie. Avem nevoie in primul rand de adulti functionali pentru societate, si un angajator stie ca un job nu inseamna doar o meserie, ci si o echipa sau chiar o viziune. Invatamantul competitional nu e atat de popular in afara. Desigur, exista elite si acolo si sunt pregatite impecabil, dar in afara se pune accent foarte serios pe medie si functionalitate. Nu 'e, a luat si el un 5, ca luase numai 4 pana acum'. Dar avem elite! Oau! Nu, nu elitele sunt scopul unui sistem de invatamant. Ele vin la pachet, sunt un eveniment secundar fericit. Dar sunt un eveniment secundar. Mainstream-ul e media, e elevul de rand, e adultul de maine, care va deveni un contabil, un avocat, un inginer sau un medic onorabil. Nu spun 'genial', spun onorabil. Cineva care functioneaza, care isi face treaba. De asemenea oameni avem nevoie.
    • Like 3
    • @ Valentin
      check icon
      In conditiile date nu prea cred ca "elevul de rand va deveni medic, contabil, avocat". La nivelul actual, mediocrul (ca asta inseamna elevul mediu) abandoneaza scoala in proportie de 40% pana in clasa a XII si din cei ce trec- probabil 50-60% nu se mai inscriu mai departe. Insa-in situatia data -mie mi se pare un mare castig. Sa reusesti sa schimbi niste mentalitati si forme de predare rigide ale profesorilor si sa ai rezultate "de la 4 la 5" e un pas inainte. Evident ca-pentru a fi sustinut mai departe-un astfel de proiect are nevoie si de varfuri, altfel unul care nu vede mecanismul ar putea zice "big deal, au trecut de la 4 la 5" si le-ar pune bete in roate sau le-ar taia subventiile, insa de la 4 la 5 este castigul lent care se va materializa mai tarziu. Sunt copii care (vezi ex. cu tabara) sunt stimulati astfel si pot deveni exemple de recuperare si suces pe mai tarziu. Se creeaza modele (mai valoroase deca adi minune).
      • Like 0
    • @
      Valentin check icon
      Depinde ce se intelege prin vârfuri. Un contabil nu trebuie sa fi fost olimpic la geografie. E bine pentru el ca persoana, dar ca profesie nu e necesar. Modelele de care vorbiti se datoreaza unui sistem absurd, pe care țările avansate l.au abandonat. Acolo se merge pe un nucleu obligatoriu si multe opționale. Nu trebuie sa inventăm roata si apa calda.
      • Like 0
    • @ Valentin
      check icon
      Subscriu in parte; Nu am vorbit de vreun model ( chiar- analizand- observ ca nu am habar despre modele de invatamant, asta punandu-mi semne de intrebare chiar referitor la sistemul din care am facut parte) insa eu judec in felul urmator ( schematic): scoala primara + gimnaziu= definirea unui tel ( ar fi de preferat si identificarea unor talente/skills-uri pentru a putea fi indrumat copilul catre acea zona de timpuriu) + ceva notiuni de cultura generala ( cu cat mai multe cu atat mai bine, pentru ca riscul , altfel, este ca odata esuati in telul principal sa nu-si mai gaseasca niciun scop/tel in viata; Asa numitii neadaptati); Apoi- liceu = educatie semi-specializata pe domeniu + pregatire pe domenii conexe; Facultate...nu mai spun.
      Nu cunosc foarte bine, am niste prieteni in US, Germania si Canada, cu care tin legatura si care-mi spun ca nivelul - chiar si in High-School este jos rau de tot ( mai ales la institutiile de stat); si ca institutiile particulare cer o gramada de bani si nu numai: ii testeaza pe elevi sa vada ca sunt ok pt scoala respectiva (in Torornto cunosc pe cineva care tocmai isi da unul dintee copii la o scoala particulara si costurile sunt mari- nu oricine isi permite) din punct de vedere al capacitatilor intelectuale si al cunostintelor generale;
      Deci- opinia mea: scoala buna nu e pentru oricine; Insa trebuie sa ai niste rezultate pe care sa poti sa-ti stabilesti stacheta; Altfel nu vei avea progres; iar stacheta e pusa tocmai de niste "varfuri"; Daca ne luam dupa vest- riscam ca maine sa avem supraspecializati; Zic "risc" pentru ca odata ce nisa pe care opereaza individul dispare, individul devine "missfit"; Nu-i asa? Ma gandesc ca respecializarea e f grea ( cunosc oameni specializati in diverse produse ale unor companii- de ex- in Oracle- si carora le tremura inima ca maine-poimaine vor fi inlocuiti pentru ca nu se mai folosesc atat SQL ci un limbaj PL/SQL care e mai avansat; La o anumita varsta incepi sa nu mai faci fata; si aici vorbesc de oameni la 35 de ani care sunt numiti "mosi si babe" Ei se intreaba- firesc- ce-o sa ma fac maine, cand nu voi mai face fata?
      • Like 0
    • @ Valentin
      poate 2 sutimi - nu puncte!
      • Like 0
    • @ Valentin
      dalex check icon
      Elitele sunt foarte necesare pentru o societate ramasa in urma. Ele reprezinta "locomotiva" care trage "trenul" plin cu poporul lui Vasilica, Iordache si Dragnea.
      Cum sa mearga trenul fara locomotiva ? Elitele au fost decimate de comunisti care afirmau ca "istoria este facute de masele populare" nu de "elite" de parca mos Ion Roata era toba de filozofie franceza si de "egalite, fraternite...". Astazi elitele pleaca in zona libera de Pile Cunostinte si Relatii numita Occident. Nu va temeti, "onorabilii" nu vor fi in somaj pentru ca "olimpicii" sunt suficient de destepti incat sa aleaga corect intre caruta cu prosti din tara si lumea libera.
      • Like 0
  • Este, deci, evident că materialele cu care lucrăm rămân aceleași, doar că sunt și ele șlefuite. Adică schimbarea era deja acolo, era nevoie de cineva care să-i dea drumul
    • Like 2
  • Echipa Nationala de Robotica a Romaniei AutoVortex se bucura ca a putut da o mana de ajutor!
    • Like 4
  • Asta ar fi o solutie temporara buna pentru "repararea" sistemului de invatamant: incurajarea serioasa a voluntariatului si privatizarea inca de la ciclul primar. Nu ma refer la o scoala particulara ca o alternativa ci la un parteneriat intre Ministerul Educatiei si firme dispuse sa jnvesteasca in educatie. Profitabilitatea pentru ambele parti e usor de vazut. Incurajarea voluntarilor prin stimulente inteligente ar fi iar de mare ajutor. Ex: un corporatist ar putea contribui nu pentru bani sau imagine ci datorita unei motivatii interioare "reactivate" de un ONG care sa stie "cum sa ii adreseze problema parteneriatului". Si nu in ultimul rand, sistemul ar avea sanse mai mari daca ar fi descentralizat si ar porni de la jmplemenentari locale.
    • Like 3
  • Câteva precizări:
    1. Clubul de robotică nu are legătură cu memorarea .... Dimpotrivă în cadrul acestei activități extrașcolare se pune în valoare creativitatea elevilor .... elevi care sunt dornici să se implice în astfel de activități care, apropo, sunt foarte costisitoare.
    2. Nu văd legătura dintre inițiativa Mc Cann Eriksson de a sprijini financiar activitatea Liceului Teoretic Ion Ghica Răcari și învățământul privat. Mai mult decât atât, liceul din Răcari nu este un caz singular – vezi programul ”Adoptă un liceu” care funcționează cu rezultate excelente cel puțin la Craiova și Mioveni, tocmai datorită implicării unor oameni deosebiți din domeniul privat.
    3. Nu cunosc exact situația la nivel național, dar cel puțin în cazul Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița se pune un mare accent pe îndrumarea și sprijinirea unităților de învățământ. Din experienta mea, pot spune că Inspectoratul Școlar a sprijinit orice formă de colaborare care își propunea să crească calitatea actului educațional, furnizat de unitatea de învățământ. Mai mult decât atât unitatea noastră a beneficiat din plin de implicarea autorităților publice locale și a ministerului, prin modernizarea, reabilitarea și extinderea liceului. Ne mândrim cu faptul că Liceul Teoretic Ion Ghica Răcari funcționează într-o clădire modernă, atractivă nu numai pentru elevi.
    4. Părinții sunt cei mai importanți parteneri ai unității de învățământ. Și da, părinții sunt ținuți la curent cu tot ceea ce se întâmplă în cadrul Proiectului Răcari – Generația 2020. Reușita acestui proiect ține într-o măsură foarte mare de implicarea părinților.
    5. Acest proiect se adresează inclusiv învățământului preșcolar , iar în etapa următoare accentul este pus pe sprijinirea învățămîntului primar. De ce? Pentru că proiectul este astfel gândit încât preșcolarul de astăzi să beneficieze pe toată perioada de școlarizare de beneficiile acestui proiect. În acest mod, putem să facem o analiză pertinentă asupra indicatorilor privind promovarea examenelor naționale.
    • Like 5
    • @ Alexandru Mitru
      Excelentă analiză domnule Alexandru Mitru! Felicitări.
      • Like 3
    • @ N Cojocaru
      Valentin check icon
      Categoric, clubul de robotica tine de vocational. Este o activitate optionala, precum pictura sau un cerc de literatura, chitara, informatica etc. Proiectul este si el unul bun, insa problema de baza e cu programa scolara la nivel national, cu materiile, chiar cu o anumita optica. Un sistem de invatamant sanatos este unul in care exista un nucelu necesar in jurul caruia graviteaza o multitudine de materii optionale. De exemplu limba romana ar trebui separata de literatura romana ca materie vocationala si optionala, la fel ca robotica. Cred ca situatia e similara si in matematica, pentru ca dupa cate stiu exista numeroase portiuni ale matematicii care sunt pentru avansati, are pe care le invata toata lumea obligat-fortat. Programa scolara ar trebui sa fie supla si sa permita elevului sa aleaga dintr-o paleta larga de optionale. Din pacate sistemul romanesc este greoi si plin de lucruri pe care nu le-as numi inutile, dar pe care sa le urmezi daca esti pasionat si daca vrei. Un cerc de robotica este excelent; ca ministerul sa introduca robotica obligat-fortat la nivel national n-ar mai fi la fel de excelent. Liberul arbitru ar trebui sa fie cheia problemei. Unele lucruri sunt necesare, altele nu. Un contabil bun in meseria sa e necesar; un contabil expert in Eminescu nu e necesar. E ceva in plus, dar pentru el, nu pentru societate.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Sunt absolut de acord cu ce spuneți domnule Valentin. De fapt, trebuie să accentuez că precizările dumeavoastră aduagă acestei dezbateri multă valoare. Ași îndrăzni să sugerez că ”aplecarea” sistemului către apetențele copiilor, încercarea sistemului de a identtifica și de a merge alături de plăsmuirile copiilor, inocente și îndrăznețe în același timp, nu ar putea produce decât rezultate benefice.
      • Like 0
    • @ Alexandru Mitru
      check icon
      Cate din toate astea amintite mai sus sunt promovate in media? 0,5%? Cine stie de ele? Poate domnii din minister si doi-trei initiati. La nivel de propaganda suntem buni numai cu realizarile ANAF, Diicot si parlamentari + "starlete " (asa zise vedete dambovitene). In rest - nimic. Un program de implementare corect ar fi trebuit sa aiba si o publicitate pe masura cel putin din 2 considerente: obtinerea unui feedback despre directia in care se indreapta programul, cu efecte (rezultate) si -prin popularizare- obtinerea sprijinului maselor pentru continuarea si perfectionarea programelor. Odaca ce oamenii simpli vad la tv ca se poate vor cere si ei ca la ei in comuna/oras sa se intample astfel de minuni. Oamenii au nevoie sa li se deschida orizontul si , prin puterea exemplului- vor gasi ei căi pentru a aplica si la ei ce au vazut bun in alta parte.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult