Theodor Paleologu, despre întoarcerea rinocerilor: „Societatea de acum este bolnavă de ură, de furie, iar de la violența verbală nu sunt mulți pași până la violența fizică”

Citesc articolele doamnei Dumitrescu si apreciez efortul domniei sale de a ramane in atentia publicului indiferent daca are sau nu are o cunoastere profunda a subiectului pe care doreste sa il puna in dezbatere publica. Subiect sa fie ca sa putem bucatari intelectual in jurul lui. In acest articol doamna Dumitrescu pune in relatie directa de dependenta ‘ascensiunea extremismului la nivel mondial’ _ ingredient pe cat de vag definit pe atat de usor de pus la fiert in supa articolului _ si ura care ar inlocui cu acelasi succes carnea din supa. Si in timp ce bucatareasa articolului amesteca cu lingura de lemn in oala in care face supa de extremism cu ura face si… istorie afirmand sententious spre cel care sta rabdator la masa si asteapta sa isi potoleasca foamea ca vezi Doamne ‘…trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei’ si ca amenintarea si injuriile s-au normalizat pavand drumul spre, vezi Doamne inca o data, agresivitate fizica. Eu cred ca acest context produce deja efecte mai ales asupra celor care frecventeaza des bibliotecile tarii unde iti este si frica sa deschizi o carte ca nu cumva sa sara din ea vreo amenintare, vreo injuratura sau chiar mai rau sa te alegi cu vreo pereche de palme primite de la vreo coperta si groasa si extremista. Invitat la masa este nimeni altul decat domnul profesor Teodor Paleologu care, din politete, mimeaza foamea desi domnia sa frunzareste deja biblioteca imensa din mintea sa in cautarea probabil a celor mai putin romanesti solutii la responsabilitatile pe care Presedintele, cu mare acuratete a judecatii, a gasit de cuviinta sa i le incredinteze si domnia sa se le accepte desi cred ca este foarte obisnuit cu apostolatul fara rezultat din Romania dar spunandu-si cred ca desi anticipeaza rezultatul propriei viitoare prestatii nu si-ar putea ierta faptul ca nu a mai incercat o data sa faca ce nu vor nici in ruptul capului mai mult de 50 % din romani respectiv sa se salveze de la mediocritate si irelevanta.
Autoarea il roaga pe invitat sa nu se sfiasca si sa se apropie de oala, apoi ii pune in mana lingura de lemn si il roaga sa miroase si sa guste intreband totodata daca crede ca supei ii lipeste vreun ingredient. Sigur ca invitatul, intelectual rasat care nu mai are nevoie de nici un fel de validare nici in interiorul breslei din care face parte nici in afara acesteia, desi poate iesi cu o degajare aristocratica din orice situatie indiferent de complexitatea ei, decide sa aprecieze gustul supei dresate de bucatareasa si sugereaza sa se adauge doar niste ingrediente care desi nu schimba nici gustul nici mirosul dau bine la publicul infometat. Asa ca si bucatareasa si invitatul ajung la concluzia ca un pic din Rinocerii a lui Eugen Ionesco, un pic de Sosoaca si un pic de Georgescu sunt ingredientele care vor conferi supei nu numai miresme literare dar si politice ceea ce o va face cu siguranta gustoasa si prin urmare ceruta la greu de toate categoriile sociale din Romania incluzand aici si mesterul din casa care probabil s-o fi fanatizat dupa ce a servit o supa similara bucatarita de clasa politica romaneasca inconjurata cu tandrete de cei care ii sugereaza cam ce ingrediente sa adauge si cand sa le adauge ca sa iasa supa buna pentru bucatar si pentru cei din jurul lui si pe nas restului flamanzilor.
Trecutul foarte recent inclusiv pandemia de care se face atata caz in articol nu reprezinta cauza producerii situatiei care face obiectul articolului cu tot respectul pentru autoare si pentru invitatul la supa domniei sale. Mai mult, nici nu vorbim despre o situatie ci despre o problema (cel putin doua situatii care contin elemente relevante de comunalitate). O problema, inclusiv cea care face obiectul articolului se poate gestiona relativ usor daca ai la dispozitie institutii nediscreditate de realitatile de zi cu zi pe care dealtfel sunt mandatate sa le gestioneze in beneficul cetateanului nu in beneficiu propriu. Recursul la istorie, invocat des si de bucatareasa articolului si de invitatul acesteia vis-a-vis de supa care sta sa dea in clocot trebuie privit astazi cu multa circumspectie ca pivot de raportare pentru ca istoria la care se face raportarea nu arata suficient cu degetul spre factorul progres tehnologic de dupa cel de-al doilea razboi mondial diseminat sub forma a vreo 8 miliarde de terminale tehnice aflate in mana aceluiasi numar de terminale umane. La romani, mai ales dupa '89 progresul tehnologic accelerat a lasat, din pacate, in afara ecuatiei sociale cel putin 50% din societatea romaneasca desi telefon mobil au toti romanii iar intr-o societate democratica autentica ar avea si posibilitatea de a-si da cu parerea si cu presupusul in limitele relative ale celor 10 porunci fara a fi nevoie ca in prealabil sa obtina vreo hartie cu stampila de la vreo autoritate. Asa ca nu extremismul romaniulor este problema in Romania ci imposibilitatea trecuta, prezenta si cu mare regret si viitoare a statului roman de a satisface cerinta fundamentala pe care o au cetatenii in raport cu statul respectiv asigurarea egalitatii de sanse pentru fiecare cetatean roman care incercand sa se mentina in limitele celor 10 porunci sa se poata realiza la nivelul datelor sale personale fara sa sa fie nevoit sa faca abstractie de ele. O fi extremism faptul ca sunt impins intelectual de la spate de un articol de presa sa mananc o supa care nu imi place numai pentru ca este servita in conditii atractive?

Giboni. Sunt giboni, nu rinoceri !
Rinocerul, saracu', stie doar atat: te-a vazut pe pasunea lui - te-a pocnit.
In rest, paste linistit si nu provoaca deranj.

Nu aș fi vrut să încep anul acesta cu un comentariu pesimist dar articolul de mai sus m-a pus pe gânduri- oricum nu suntem în cea mai bună perioada a moralității , așa că e bine să spunem adevărul fără să ne ferim de cuvinte. Trăim într-o societate alienată- atenție! nu bolnavă, boala se tratează mai ușor. Alienarea în schimb, nu prea are leac, sau se vindeca foarte greu. Derapajul societății spre ură și agresivitate este evident și aproape generalizat în Europa, dar pe mine mă interesează țara mea în primul rând.
România nu a fost, în istoria recentă, o țară a urii și intolerantei- cred eu că asemenea fenomene au existat dar fără a avea o amploare deosebită. Acum însă, când fiecare individ își poate exprima părerile- suntem liberi, nu-i așa? - a apărut, și ca o consecință a rețelelor de socializare- imbecilizare, o coalizare a rinocerilor cum scria Ionesco. Și nu numai on-line, și în viața cotidiană. Cauza principala, zic eu, este lipsa gravă a educației, atât în familie cât și în școli, pentru că bunul simt și respectul nu ne-au caracterizat niciodată- ca nație.
Viitorul nostru, din acest punct de vedere, nu sună bine și nu văd vreo îmbunătățire imediata.
Repet, nu aș vrea să spun prea multe vorbe pesimiste, așa că încheie comentariul cu un La mulți ani ! cititorilor și redacției acestei publicații.
Să sperăm în continuare și să avem credință!

Îmi place comparația cu ”rinocerii”. Așa cum îmi plăcea ceva mai demult și comparația CTP-ului - care este și un bun exercițiu de dicție- cea cu ”cercopitecatele”. Impulsivitatea la homo sapiens (sau homo...erectus? :) ) are, de (prea) multe ori, similitudinea unui impuls asemănător cu cel pe care îl au animalele atunci când li se pare că teritoriul propriu le este amenințat.

De fapt omul se naste ca un mic "rinocer". N-are inca dezvoltat acel corn, ca sa te impunga, dar mai tarziu...? Daca micul "rinocer" nu primeste pana la varsta maturitatii o educatie morala, stiintifica, umanista si religioasa, el ajunge un rinocer in toata regula... doar cu mici retineri din cauza "elefantului". (Ori scoala romaneasca e absenta la toate aceste capitole in educatie!) Nu mult ii va trebui lui - romanului "verde" - ca la un moment dat, sa dezlantuie "rinocerul" din el. Si s-a dus de rapa si povestea cu "bunatatea si ospitalitatea" romaneasca si cu "gradina Maicii Domnului". Scape cine poate...