Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Marcă banu la Brâncuși!

Lume luminată, de la criticul de artă Andrei Pleșu până la criticul de modă Alin Gălățescu, fostul meu elev la matematică, se opintește cu declarații de la imperativ până la rugător să scoată din buzunarul românului bănuțul pentru Cumințenia Pământului. E plin televizorul de testimoniale și clipuri educativ-mobilizatoare pe tema Brâncuși, împodobite cu sloganul preluat din estetica stadioanelor, „Hai că se poate!”. Interesant cât s-a cheltuit deja din banul public cu propaganda asta...

Ca să-mi, carevasăzică, aduc aportul, propun și eu o lozincă ridicătoare de inimi: „Marcă banu la Brâncuși!”.

Atât. Că bani, nu dau un sfanț, întrucât n-am de gând să finanțez absurdul și diversiunea.

Opera lui Constantin Brâncuși este artă în grad înalt abstractă. Orice formă de artă, începând cu picturile din peșteri, înseamnă abstracție, scădere, înlăturare din real a unor elemente și intensificarea altora în scopul obținerii forței de sugestie și rezistenței în timp.

În cazul sculptorului român, abstractizarea ajunge până la împietrarea conceptelor, dincolo de senzorial, efectul fiind vertijul intelectual, mai degrabă decât reacția sentimentală. Brâncuși ține de sublim, în sensul definiției lui Hartmann, nu al subordonării kantiene față de frumos.

(Foto: Inquam Photos/ Ovidiu Micsik)

Această ultimă frază pare de neînțeles pentru marea majoritate a cititorilor. Nu o explic, pentru că nu aceasta e ținta textului de față. Tot așa, Cumințenia Pământului este, pentru marea majoritate a populației României, o femeie pitică, chircită ca să-și ascundă urâțenia. Trupul ei pricăjit nu exprimă fecunditate, chipul strâmb și inexpresiv e departe de a radia frumusețe și inteligență.

Seamănă cu Muta lu Talpeș, ar spune sătenii din Glodenii Gândului privind-o.

Și e firesc să fie așa. Opera lui Brâncuși nu este destinată maselor. Trebuie să fi lucrat ceva în prealabil asupra sensibilității tale spirituale și cunoștințelor despre artă ca să receptezi în plin forța conceptului de dăinuire prin simplă ființare în fața Universului, fără alt atribut moral sau intelectual decât „cumințenia” Pământului transferată viului, pământ care nu înseamnă nimic și înseamnă totul, n-are formă, n-are viață, doar o naște, este pământul care este, aidoma primarului Vanghelie. Și va fi, după ce tu nu vei mai fi.

(Foto captură spot Cumințenia Pământului - Ultimul tren) 

În această clipă văd scris pe ecranul tv: „Este povestea celui care a făcut lemnul, piatra, bronzul să vorbească”, și asta sub titlul principal: „Un nou început pentru națională – Florin Andone”. O fi vorba despre vreun securist campion la interogatorii, încerc să gândesc ca să mă apăr de kitschul invadator.

Avem nevoie de sculptura lui Brâncuși în România. Însă nu pentru popor. Ea poate să marcheze mintea și sufletul unor foarte puțini oameni, în special tineri, care pot face apoi ceva măreț pentru această țară. Sau pentru această planetă, ca Brâncuși.

Sau, pur și simplu, îi poate face mai homo sapiens decât erau cu o clipă înainte.

Dacă rămâne pe continentul american, șansele întâlnirii pe viu a acelor rari români cu ea scad exponențial.

Supunând referendumului național valoarea operei lui Constantin Brâncuși, guvernul actual procedează aidoma celui din 1951, care a refuzat darul marelui artist, întreaga lui operă donată statului român, constatând că: „Operele lui Brâncuși le-ar putea face orice țăran neinstruit și nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în România”.

(Foto captură spot Cumințenia Pământului - Ultimul tren) 

Culturnicii comuniști o ziceau măcar de-a dreptul. Guvenul Cioloș o dă cotită: punem noi 5 milioane, dar și poporul să dăruiască masa cu 6. Dacă nu, asta e. Brâncuși rămâne unde e, noi am vrut, dar nu s-a putut...

Era evident că nu se va aduna prin subscripție publică nici măcar o zecime din căpița asta de bani, ceea ce nu înseamnă nicidecum că românii sunt nepatrioți, neciopliți sau zgârciți. Înseamnă că guvernanții sunt niște lași care nu vor să-și asume operația culturală de reîntregire – asemenea celei chirurgicale, ea se face prin decizie expertă, nu prin vot și chetă.

Dacă aș fi prim-ministru, aș semna plata întregii sume, 11 milioane $, de la bugetul României, pentru Brâncuși, și pe urmă aș aștepta să fac pușcărie. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult