Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Marcă banu la Brâncuși!

Lume luminată, de la criticul de artă Andrei Pleșu până la criticul de modă Alin Gălățescu, fostul meu elev la matematică, se opintește cu declarații de la imperativ până la rugător să scoată din buzunarul românului bănuțul pentru Cumințenia Pământului. E plin televizorul de testimoniale și clipuri educativ-mobilizatoare pe tema Brâncuși, împodobite cu sloganul preluat din estetica stadioanelor, „Hai că se poate!”. Interesant cât s-a cheltuit deja din banul public cu propaganda asta...

Ca să-mi, carevasăzică, aduc aportul, propun și eu o lozincă ridicătoare de inimi: „Marcă banu la Brâncuși!”.

Atât. Că bani, nu dau un sfanț, întrucât n-am de gând să finanțez absurdul și diversiunea.

Opera lui Constantin Brâncuși este artă în grad înalt abstractă. Orice formă de artă, începând cu picturile din peșteri, înseamnă abstracție, scădere, înlăturare din real a unor elemente și intensificarea altora în scopul obținerii forței de sugestie și rezistenței în timp.

În cazul sculptorului român, abstractizarea ajunge până la împietrarea conceptelor, dincolo de senzorial, efectul fiind vertijul intelectual, mai degrabă decât reacția sentimentală. Brâncuși ține de sublim, în sensul definiției lui Hartmann, nu al subordonării kantiene față de frumos.

(Foto: Inquam Photos/ Ovidiu Micsik)

Această ultimă frază pare de neînțeles pentru marea majoritate a cititorilor. Nu o explic, pentru că nu aceasta e ținta textului de față. Tot așa, Cumințenia Pământului este, pentru marea majoritate a populației României, o femeie pitică, chircită ca să-și ascundă urâțenia. Trupul ei pricăjit nu exprimă fecunditate, chipul strâmb și inexpresiv e departe de a radia frumusețe și inteligență.

Seamănă cu Muta lu Talpeș, ar spune sătenii din Glodenii Gândului privind-o.

Și e firesc să fie așa. Opera lui Brâncuși nu este destinată maselor. Trebuie să fi lucrat ceva în prealabil asupra sensibilității tale spirituale și cunoștințelor despre artă ca să receptezi în plin forța conceptului de dăinuire prin simplă ființare în fața Universului, fără alt atribut moral sau intelectual decât „cumințenia” Pământului transferată viului, pământ care nu înseamnă nimic și înseamnă totul, n-are formă, n-are viață, doar o naște, este pământul care este, aidoma primarului Vanghelie. Și va fi, după ce tu nu vei mai fi.

(Foto captură spot Cumințenia Pământului - Ultimul tren) 

În această clipă văd scris pe ecranul tv: „Este povestea celui care a făcut lemnul, piatra, bronzul să vorbească”, și asta sub titlul principal: „Un nou început pentru națională – Florin Andone”. O fi vorba despre vreun securist campion la interogatorii, încerc să gândesc ca să mă apăr de kitschul invadator.

Avem nevoie de sculptura lui Brâncuși în România. Însă nu pentru popor. Ea poate să marcheze mintea și sufletul unor foarte puțini oameni, în special tineri, care pot face apoi ceva măreț pentru această țară. Sau pentru această planetă, ca Brâncuși.

Sau, pur și simplu, îi poate face mai homo sapiens decât erau cu o clipă înainte.

Dacă rămâne pe continentul american, șansele întâlnirii pe viu a acelor rari români cu ea scad exponențial.

Supunând referendumului național valoarea operei lui Constantin Brâncuși, guvernul actual procedează aidoma celui din 1951, care a refuzat darul marelui artist, întreaga lui operă donată statului român, constatând că: „Operele lui Brâncuși le-ar putea face orice țăran neinstruit și nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în România”.

(Foto captură spot Cumințenia Pământului - Ultimul tren) 

Culturnicii comuniști o ziceau măcar de-a dreptul. Guvenul Cioloș o dă cotită: punem noi 5 milioane, dar și poporul să dăruiască masa cu 6. Dacă nu, asta e. Brâncuși rămâne unde e, noi am vrut, dar nu s-a putut...

Era evident că nu se va aduna prin subscripție publică nici măcar o zecime din căpița asta de bani, ceea ce nu înseamnă nicidecum că românii sunt nepatrioți, neciopliți sau zgârciți. Înseamnă că guvernanții sunt niște lași care nu vor să-și asume operația culturală de reîntregire – asemenea celei chirurgicale, ea se face prin decizie expertă, nu prin vot și chetă.

Dacă aș fi prim-ministru, aș semna plata întregii sume, 11 milioane $, de la bugetul României, pentru Brâncuși, și pe urmă aș aștepta să fac pușcărie. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult