„Te-ai trezit cu o mână pe fund? Se mai întâmplă”. Tabu: când un șef înfierbântat pune ochii pe „o bunăciune” din subordinea lui

Considerată un moft al feministelor, hărțuirea sexuală e un subiect tabu. Cine poate dovedi ce?! Că te-ai trezit tu într-o seară cu o mână pe fund? Se mai întâmplă… Femeile nu au curaj să se lupte pentru demnitatea lor, iar bărbații nu înțeleg ce e așa de grav.

A.M. are astăzi 30 de ani. Este prietena mea bună de azi de zile. Cu toate acestea, abia de curând mi-a povestit despre cele două episoade profesionale oribile, care m-au făcut să scriu acest text: „Aveam 22 de ani, eram buimacă, proaspăt ieșită din facultate. Fericită că scăpasem și de facultate, și de familia mea dusă cu capul. Eram fericită că mi-am găsit un «jobuleț» într-o editură și că fac ce-mi place, pe bani puțini și care veneau când și când, dar ce contează? La 22 de ani trăiești idealist, crezi că vei supraviețui toată viața din scris scenarii. Scurtă bucurie, pentru că șeful meu de 50 de ani avea o slăbiciune pentru fete tinere. Nu eram eu singura pe care o mângăia și o pupa atunci când apărea pe la el în birou. La început am crezut că acesta e stilul lui în general, apoi mi-am dat seama că nu se va opri aici. Și nu s-a oprit. Mi-a spus într-o zi foarte deschis că e atras de mine și că ce e de făcut? Am înghețat. Nu am știut ce să-i zic. Știam că dacă îl refuz, mă dă afară. În perioada aceea eu o țineam în facultate și pe sora mea, aveam nevoie de bani ca de aer. Am bâlbâit ceva și am mai stat în firmulița aia cam o săptămână. M-a dat afară. 6 luni nu știu din ce am trăit. E una din cele mai negre amintiri ale tinereții mele. Nu-ți spun mai multe, pentru că, deși acum, după terapie, știu că nu era vina mea, tot resimt o mare, mare rușine. Nu mi-a venit să cred când mi s-a mai întâmplat odată, trei ani mai târziu. Dar atunci am plecat din firmă urgent. Măcar de data asta aveam un plan B…“

Hărțuirea sexuală e un act de putere

„Everything in the world is about sex except sex. Sex is about power”, spunea Oscar Wilde. Să știi că ai în subordine „o bunăciune” fără apărare, că o poți constrânge să facă ce vrei, iată cam care sunt resorturile mai mult sau mai puțin conștiente ale unei șef înfierbântat.

Sunt țări în care astfel de comportamente sunt aspru sancționate. Femeile știu asta și deseori abuzează de protecția legală de acolo. Ele merg până la a se plânge de discriminare și de hărțuire dacă un coleg în pantaloni le deschide portiera. Nu vorbim acum despre astfel de exagerări, ci despre lipsa de informare a româncelor și despre un comportament mai răspândit aici decât se crede. Doar că nu se vorbește despre așa ceva, și el nu apare în statisticile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. „De ce să vorbești când asta te expune la rușine și te bați cu morile de vânt? Te dă afară sau te strivesc avocații lui. Și îți rămâne reputația pătată, căci oamenii nu stau să judece și spun că nu iese fum fără foc...“, explică M.L., o altă „pățită“ psihologia victimei în astfel de cazuri.

Ce este hărțuirea sexuală?

În caz că nu era evident, „are ca obiect obţinerea de satisfacţii de natură sexuală, de către o persoană care abuzează de autoritatea sau influenţa pe care i-o conferă funcţia îndeplinită la locul de muncă. Sau prin harțuire sexuală se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor“, explică Cristian Jura, de la CNCD. „Într- unul din rarele cazuri pe care le-am soluţionat a fost vorba despre un patron care chema în mod repetat o angajată în birou, iar pe birou era un calculator la care se puteau vedea scene cu conţinut explicit. La momentul respectiv am aplicat o amendă angajatorului.“

Cum dovedești că te atinge, te pupă și te înghesuie la colțuri?

„Indiferent unde doreşte să se adreseze o persoană hărţuită sexual, cea mai mare problemă pe care o întâmpină este de a proba faptul că este hărţuită“, spune Jura. Atunci când primeşte emailuri deocheate este mai uşor de dovedit. Dar când hărţuitorul se rezumă la gesturi repetate, care au loc într-un loc unde nu sunt martori prezenţi, atunci este mult mai dificil de probat. Chiar şi în cazurile simple de hărţuire este foarte dificil să aduci un martor. De obicei, lumea se fereşte să se implice în astfel de cazuri.“

Atunci? Ce te faci când ești prizoniera unui ins care te cheamă seara în birou fără vreun pretext solid, și te trezești cu mâna lui pe fund? Pupată, strânsă în brațe, mângâiată pe unde doar bărbatul tău are voie? Tu știi că e șeful tău, de el depinde locul tău de muncă, și ai de ales între a suporta măgăriile acestea și a face plângere sau a demisiona. Ultimele două opțiuni nu sunt probabile. Ai nevoie de job, taci și suporți. Ceri transferul la alt departament, nu ți se acordă, încerci să nu fii niciodată singură în preajma lui, dar viața ta s-a transformat într-un stres continuu și nici nu ai cu cine să vorbești despre asta. Ești captiva unei situații fără ieșire. Un viol simbolic. „Rușinea de a fi ținta unor astfel de chestii te face să te închizi în tine, nu vrei să creadă cineva că le-ai provocat, că e vreun mod de a-ți atrage simpatia șefului, foloase de orice fel. Ți se terfelește demnitatea. Ce e mai nasol, e că începi și tu să crezi că ai provocat ceva...“, spune A.M.

Cristian Jura crede că femeile hărțuite „se tem că ar putea fi concediate. Trăim într-o perioadă dificilă din punct de vedere economic şi pierderea locului de muncă ar putea reprezenta un adevărat dezastru. Și e extrem de dificil să găseşti un loc de muncă după o anumită vârstă. Dacă apare un scandal public, se tem şi de faptul că angajatorul are putea să se îndrepte împotriva loc pentru faptul că au produs un prejudiciu de imagine. Am avut cazuri când s-a întâmplat acest lucru. Aceste cazuri sunt greu de gestionat pentru o personă care se va confrunta cu resursele unei companii. Se tem şi de reacţia colectivului din care fac parte, de izolare...“

E faptă de natură penală

Româncele nu știu ce au de făcut dacă pățesc așa ceva. „Ele pot face plângere la CNCD“, spune Jura. „Dar definiţia din legea în baza căruia funcţionează această instituție este mult mai generală, şi face trimitere mai degrabă la hărţuire în general, şi nu la hărţuirea sexuală. Din păcate, statisticile lor sunt irelevante în privinţa hărţuirii sexuale pentru că se plâng prea puține persoane. Cele mai multe cazuri sunt de hărţuire și abuz în general, şi nu strict de hărţuire sexuală. Adică legate de un comportament ostil, dar fără a avea legătură cu sexul. De exemplu, unei persoane îi poate fi restricţionat accesul la internet, îi poate fi luat calculatorul, poate fi mutată într-un birou la care accesul este dificil (am avut un caz în care o femeie a fost trimisă să lucreze într-o mansardă, fără aerisire sau aer condiţionat, iar acoperişul era de tablă – practic vara era imposibil să lucreze în aceste condiţii). Practic angajatorul face tot posibilul ca acea persoană să nu îşi poată desfăşura munca în condiţii normale. Folosesc un termen neutru (persoană) pentru că au fost cazuri de bărbaţi hărţuiţi la locul de muncă, dar nu sexual. Se creează un mediu ostil sau degradant. “

Ce zice legea?

„Persoana hărțuită sexual se mai poate adresa inspecţiei muncii“, spune Jura, „având în vedere că hărţuirea sexuală este mult mai bine conturată în legea egalităţii de şanse L. 202/2002 sau se poate adresa Poliţiei. Pentru că hărţuirea sexuală este o faptă de natură penală prevăzută de Codul penal la art. art. 203^1. Din numărul mic de cazuri care a ajuns la noi, putem deduce că nu există educaţie sau o informare în acest sens. Au fost proiecte finanţate de UE care au avut şi o componentă de informare, dar nici în acest caz numărul de sesizări nu a crescut. Ar fi interesant de studiat în ce măsură companiile au inclus în ROF prevederi privind hărţuirea sexuală“, mai spune juristul Cristian Jura.

Așadar, dacă pățești așa ceva, ai mijloace de acțiune. Teoretic. Practic, e o bătălie grea de tot, căci nu ai martori și te întrebi și tu uneori „la ce bun?“ „La ce bun, dacă câștig, să mai rămân aici? Oricum atmosfera e viciată, mă detestă toți...“ Departe de a fi un moft al feministelor, hărțuirea sexuală e o situație de prizonierat simbolic al femeii (mai rar bărbații sunt victimele unor astfel de glume proaste ale vieții). „Nu doresc nimănui să i se întâmple așa ceva“, spune A.M. „Te simți degradată, exploatată, călcată în picioare. Ce e mai rău e că nu poți găsi aliați. Dacă la un viol real oamenii se solidarizează cu victima, în cazul acesta am auzit deseori «lasă, dragă, că nu e așa de grav, vede și el ceva ce-i place». Oamenii nu pricep că ești pur și simplu constrânsă, forțată, șantajată. De ce oare?...“

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp