C. M., mama unui băiețel de 6 ani, a lucrat în presă. Spune: „E un clișeu treaba asta cu întrebarea: «Vreți să rămâneți gravidă în următorii 2 ani?» Acum sunt mai subtili. De exemplu, rămâi însărcinată și ți se suflă promovarea pentru care ai muncit, îți dau mai puțini bani pentru că, vezi Doamne, ești mai puțin implicată...
De pildă, mie nu mi-au mai dat jobul de director se rețea. Muncisem un an și ceva pentru această promovare. Eram perfect capabilă să muncesc la turație maximă, deschisesem stații din Timișoara până-n Bacău, mergeam în vizite de evaluare prin toată țara. M-am dus să nasc la volanul propriei mașini. Nu mai spun că aveam colege scoase de pe post, pentru că nu mai corespundeau standardelor. Li se lua emisiunea! Și zău că nu se îngrășaseră de să zici că nu te mai poți uita la ele...
Ori se folosesc de situații la limita legii, cum ar fi contractele de muncă pe perioadă determinată. Cunosc niște cazuri, colege dintr-o altă redacție. Ele, pentru a beneficia de indemnizația de părinte – pentru care trebuie să fi lucrat 12 luni neîntrerupt înainte de naștere -, simțindu-se extrem de fragile pe poziție, nu au anunțat graviditatea decât după ce li s-a prelungit contractul de muncă pe perioadă determinată. Puțini oameni știu că astfel de contracte sunt ilegale pe o perioadă mai lungă de 3 ani. După 3 ani trebuie să te angajeze pe perioadă nedeterminată.“
Citește mai mult:
Bestia de la biroul de alături. Mobbingul, o problemă în mediul toxic de la serviciu
Sună oribil, nu? Vrei să faci un copil și te gândești că nu mai ai la ce te întoarce. Ți se spune că între timp s-au făcut restructurări, că nu mai sunt bani, că au plecat și alții etc. Multe femei însărcinate au parte de un tratament dușmănos acolo unde muncesc, de parcă ele pun în pericol stabilitatea financiară a firmei.
În mod logic, ar trebui să ne preocupe natalitatea și protecția femeilor care aduc pe lume copii. Femeile care nasc asigură viitorul țării, mai ales pe cel economic. Copiii de azi vor fi salariații de mâine și vor plăti pensiile celor care azi le persecută pe mamele lor. Niciun stat condus inteligent nu e indiferent la sporul natural al populației sale și la natalitate. Recent, prim-ministrul Japoniei, de pildă, țară cu mari probleme demografice, a atras atenția asupra faptului că în 2060 forța de muncă va fi cu 40% mai mică decât azi dacă japonezele nu vor face copii în prezent.
Dr. Cristian Jura este Secretar de Stat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. L-am întrebat în ce constă acest tip de discriminare, operată discret, departe de văzul celorlalți, și de care s-au plâns peste 200 de femei în 2014 și 2015. „O femeie poate fi hărţuită în mai multe momente legate de starea de sarcină sau post-sarcină. Poate fi hărţuită atunci când este gravidă, în concediu maternal sau în concediu de creştere a copilului. De exemplu, i se pot pune următoarele întrebări la angajare: «Sunteţi căsătorită?» «Aveţi copii? » «Câţi ani au? » «Cine se ocupă de ei atunci când sunteţi la muncă? ». Sau «Planificaţi să aveţi un copil în următoarea perioadă? », «Sunteţi gravidă? » Azi vedem o rafinare a formelor de discriminare, în sensul că aceste întrebări nu mai sunt puse atât de direct, se face discriminare foarte greu de dovedit“, spune și Jura.
Un job inferior și alte surprize
Discriminarea și hărţuirea mai sunt vizibile și când femeia revine la locul de muncă după concediul post-natal sau concediul de creştere al copilului. Atunci se poate trezi că revine pe un post inferior sau nu este lăsată să participe la concursurile de promovare sau postul poate fi desfiinţat. „În anul 2015 am primit la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării 7 cazuri ce au avut petenţi femei gravide sau care au revenit la locul de muncă după concediul legal. În anul 2014 am avut 11 astfel de cazuri. Am dat amenzi consistente, cel mai mare cuantum al amenzii a fost de 5.000 lei aplicat angajatorului. Cine a pățit-o? Bănci, multinaţionale, firme de asigurare, firme de consultanţă. Ceea ce este mai important decât numărul de cazuri sau sancţiunile este atitudinea angajatorului“, spune Cristian Jura. „Angajatorul poate accepta că a greşit şi poate îndrepta acea greșeală foarte uşor. Sau dimpotrivă, poate avea o atitudine agresivă, ducând o luptă pe care o sprijină şi în care implică mari case de avocatură. Din numărul total de cazuri, multe au fost soluţionate, după demararea procedurii în faţa CNCD, pe cale amiabilă. Din punct de vedere statistic, la CNCD este consemnat faptul că femeia respectivă și-a retras plângerea. Această retragere a plângerii vine în urma faptului că angajatorul a înţeles că a greşit şi doreşte să o repună pe petentă în poziţia avută anterior.
Din punct de vedere legal, o persoană discriminată are două instrumente la dispoziţie: OG 137/2000 privind combaterea tuturor formelor de discriminare şi Legea 202/2000 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Mai practic, o persoană care se consideră discriminată poate depune o petiţie la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării“, spune Cristian Jura.
Ce poate face, legal, o femeie care a avut parte de acest tratament?
Femeile concediate din motive pe care le consideră legate de graviditate au dreptul să conteste decizia angajatorului la instanță în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. Dacă ai fost concediată după ce ți-ai anunțat șeful în scris ca ești gravidă, ai șanse foarte mari să câștigi. Dacă dai compania în judecată, sarcina probei revine angajatorului – firma va trebui să arate că te-a concediat legal. Înainte de a pleca, cere o explicație scrisă, cu ștampilă și semnătură despre motivul pentru care ai fost concediată. Cere la HR dosarul tău. Păstrează o copie. Acestea sunt probe importante, care te pot ajuta să câștigi procesul intentat firmei care te-a concediat pe nedrept. În instanță, va mai trebui să prezinți documente medicale care să ateste că ești însărcinată și că, de fapt, acesta a fost motivul real pentru care ai fost dată afară.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1-afacerea (de orice fel si nivel) nu are tangenta cu maternitatea, sunt lucruri total diferite. Afacerea se conduce dupa Legile Economice si Codul Fiscal, maternitatea dupa Legile Naturii Umane,
2-sarcina sprijinirii maternitatii este a statului si nu a afacerii, prin solidaritatea sociala (ajutoare pt. maternitate, pt. crestere a copiilor etc.),
3-femeile trebuie sa inteleaga ca maternitatea nu este o afacere ci un "sacrificiu" personal purtat impreuna cu partenerul lor, in interesul lor.
4-societatea nu cred ca are nevoie de copii facuti pentru numai avantajele materiale,
5-stresul jobului/afacerii afecteaza profund embrionul favorizand diferite afectiuni, chiar grave,
6-stresul jobului/afacerii afecteaza si sanatatea mamei precum si relatiile in familie,
7-nu se poate imbina niciodata "reusita" profesionala cu "reusita" familiei...trebuie optat catre una sau alta, oricum inseamna un sacrificiu comun, Persoanele atasate prea mult valorilor materiale ar trebui sa se abtina de la maternitate,
8-scopul vietii nu este maximizarea unor averi din job sau din afaceri ci fericirea personala, inclusiv fericirea familiei si a copiilor,
9-barbatii ar trebui sa-si asume cu seriozitate rolul de sustinator al familiei (inclusiv material) si de protejare a partenerei si a copiilor lui mai ales in perioadele cand partenera este mai vulnerabila,
10-familia monoparentala este mediul cel mai nepotrivit pentru conceperea si dezvoltarea copiilor.
Desigur ca aceste idei se pot argumenta serios. La fel, se pot completa cu alte idei poate mai bune.
1-va fi adresat in tot restul comentariului.
2-e treaba statului sa sustina nasterea noii generatii. De acord, dar depinde pe cine intrebi. Cei care isi doresc interventia minima a statului si autonomia cat mai mare a afacerii, sau cei (multi) care sunt impotriva ajutoarelor sociale, s-ar putea sa nu fie de acord.
3-Sarcina este un sacrificiu personal. In primul rand, lucrul asta nu trebuie sa il inteleaga doar femeile. Asta e un lucru care scos din context, este adevarat. Oarecum. Copiii nu sunt un avantaj doar pentru familia care ii naste, pentru ca nicio unitate familiala nu este izolata, ci face parte dintr-un intreg care functioneaza cu totul -un mod mai frumos de a spune ca cei nascuti azi vor plati pensiile maine. Revenind la context: ca raspuns la un articol despre ce prejudecati si probleme pot intalni viitoarele mame in Romania, este cel putin deplasat sa subliniati ca sarcina este un sacrificiu personal. Asa e, o femeie care naste face un sacrificiu, impreuna cu partenerul de viata si familia ei. Un sacrificiu fizic, financiar si nu numai. Tocmai, nu ar trebui ca unei viitoare/proaspete mame sa i se mai puna bete in roate in plus la gasirea sau revenitea la un loc de munca.
4 Societatea nu are nevoie de copii nascuti doar pentru avantajele materiale. Daca nu ma insel, va contraziceti cu punctul 2, conform caruia statul ar trebui sa sprijine maternitatea prin sporuri, ajutoare etc. In rest, nu imi pot inchipui care mama din clasa de mijloc, sa-i zicem, care poate si este dispusa sa munceasca, naste pentru beneficiile materiale. Nici macar pe cele din patura mai joasa a societatii nu cred ca le putem "numara".
5-6. Stresul afecteaza embrionul/sarcina/sanatatea femeii. Alt punct care scos din context este adevarat, si iarasi, cel putin deplasat de mentionat avand in vedere subiectul discutat de articol. Ce sa intelegem din asta? Pentru ca stresul afecteaza sarcina, nestiind gradul de stres la care este supusa o mama oarecare la o munca oarecare, atunci mama oarecare sa stea acasa 8-9 luni de zile inainte de venirea pe lume a copilului?
7-8.Nu se pot imbina reusita profesionala cu reusita familiei...Definiti "reusita" in ambele cazuri. In al doilea rand, mamele de multe ori muncesc de nevoie, si nu din "moftul" de a avea ceva de facut, sau o reusita. In al treilea rand, stim cu totii, unii si de cate doua generatii, exemple de mame bune profesioniste in domeniul lor care au avut unul-doi copii fara probleme. Este si cazul propriei mele familii, daca imi permit sa aduc o nota personala acestui raspuns.Mama mea este medic, a avut doi copii, si niciunul dintre noi nu e pe drumuri, iar in jurul nostru au fost destule alte cazuri similare.
8. Scopul vietii nu este maximizarea averilor din job. Din nou... multe mame sunt nevoite sa munceasca. In special in ziua de azi, cand devine din ce in ce mai greu sa ai o familie cu unic sustinator.
9. Barbatii ar trebui sa isi insuseasca rolul de sustinator (inclusiv material) al familiei. Nu mai repet povestea cu nevoia ca ambii parinti sa munceasca. Pot in schimb sa adaug ca exista mame singure, parinti care divorteaza etc. Fiecare parinte singur trebuie sa poata contribui (inclusiv material) la cresterea copilului.
10. Familia monoparentala este un mediu nepotrivit pentru copii. Afirmatia asta incearca sa vina in intampinarea contraargumentelor pentru punctul 9. Si totusi, indiferent cat suntem noi de parere ca nu ar trebui sa fie pe lume parinti singuri...ei exista. Apar in fiecare zi, si trebuie sa discutam si despre ei.
In concluzie, cu toate ca e o problema complicata, si ca traim intr-o tara si o economie care ne obliga intr-o masura sa fim oportunisti si sa consideram ca o viitoare/noua mama e de rau augur pentru afacerea noastra, nu putem pur si simplu sa ne punem mainile in san si sa zicem ca oricum munca e stresanta pentru fat, si oricum femeile nu pot avea cariera si copii in acelasi timp, si cu asta am rezolvat. Este inca unul din subiectele pe care trebuie sa le gandim in mod sustenabil si aliniat cat de cat cu valorile din restul Europei. Macar gandindu-ne la nevoile pe care le au familiile tinere din zilele noastre.
Oricum este mai bine azi.
Si da, statul este si el vinovat pentru ca nu aplica cu prioritate politicile de sustinere al mediului privat cu privire la acest aspect (exemplul banilor nereturnati la timp) dar si amenzile (sau mai mult) pentru cei ce incalca regulile.
Cât am fost în echipa lui, 2 femei au intrat în concediu de maternitate într-o perioadă de 3 ani, fiecare câte un an. Cum rezolva el situația asta:
- echipa era cu cel puțin o jumătate de om-ore supra-dimensionată,
- femeile angajate erau în diferite etape ale vieții lor deci erau puține șanse să intre toate odata în concediu de maternitate (eu n-aș fi făcut copii atunci fiind prea tânără, altă colegă la fel, o colegă avea deja 2 copii, celelalte 2 colege au intrat în concediu în 2 ani consecutivi)
- numărul femeilor din echipă era păstrat constant relativ mare - șeful meu realiza aici distribuirea riscului la intervale de timp regulate păstrând capacitatea echipei constante.
Nu știu cum de am avut noroc să găsesc un șef atât de bun, deschis la minte și eficient. E ceva de învățat de la el - nu numai că își îndeplinea obiectivele echipei noastre ci și făcea un serviciu societății prin faptul că nu privea femeile ca pe un posibil risc de a pierde bani. Toți copiii născuți de femeile din echipa aia pot să-i mulțumească și lui că mamele lor au avut timp un an pentru ei și că femeile au reușit să-și exercite o profesie la care, credeți-mă, sunt de la bune la foarte bune.
Altă idee pentru a distribui riscul ar fi să încurajăm și bărbații să-și ia concediul de paternitate (în echipa asta sunt acum 2 bărbați care au luat concediu de paternitate de 3 luni fiecare în ultimii 2 ani). Și la noi sunt tot mai mulți bărbați care doresc să devină un părinte mai implicat și concediile astea ar normaliza la nivel de șefi și angajați modul cum privim faptul de a deveni părinte. Dacă și pentru Ion există un risc să-și ia 6 luni de concediu paternal, Maria e atunci și ea angajabilă.
Apoi o mică părere subiectivă (cel puțin pentru domeniul programării) – bărbații sunt crescuți într-un mod un pic diferit de noi, să iși asume riscuri, să fie un pic mai orgolioși, să se joace mai mult. Femeile sunt crescute ”să facă să fie bine” pentru toată lumea, să fie organizate, să-i facă pe plac șefului. Am văzut cum mix-ul ăsta de persoane talentate și abordare a job-ului specific celor 2 sexe dă rezultate bune într-o echipă indiferent de concediile de maternitate. Noi când vrem să-l facem să fie normalitate în România?
Domnule, postul acela nu este blocat ! Este protejat ! E o diferenta pe care nu o intelegeti. Si vreti sa mai stiti ceva ? Solutii exista, dar este mai comod sa arati cu degetul. Asa-i ?