Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

14 februarie, ziua preferată a tuturor bărbaților

Ca să faci un bărbat fericit, e nevoie doar să îi dai telecomanda, să-l lași în pace și nu-i mai ceri să repare priza aia, pentru că deja ți-a promis că o face acum o jumătate de an!

Ca să o faci fericită, e nevoie să fii un Gandalf al instalatorilor și să știi care e ”nulul” la priză, ce sunt alea ”filiere” și ”tarozi de un țol”, de unde oprești ”coloana” la baie, cum să ”împământezi” ceva, deși tu stai la etajul 7 sau unde pui cricul la mașină ca să schimbi roata la mașină.

E nevoie să fii sultanul Bruneiului în familie, Reinier de Monaco în societate și Michael Flatley pe la nunțile de cartier, unde dansezi frenetic meneaito și brașoveanca.

E nevoie, totodată, să dovedești în timp că ai abilitatea eroică de a duce gunoiul la ghenă!

Ca să fie fericită, trebuie să fii totodată expert în gândaci și păianjeni, maseur, inginer software, halterofil și bun psiholog.

Ca să fie fericită, trebuie să fii un Seinfeld când vine vorba de glume, un Einstein, când vine vorba de inteligență. Mai presus de orice, e nevoie să fii un Hachiko al fidelității în relație.

Teoretic, bărbatul întrupează fiecare dintre aceste calități și toate la un loc. Realitatea e cumva diferită, nu-i așa? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult