Am avut o discuție interesantă și intensă cu o femeie de 30 de ani, discuție care mi-a demonstrat că lumea se schimbă și eu nici măcar nu-mi dau seama. (Foto: Guliver Getty Images)

Tatăl meu era alcoolic. Iar eu am avut o copilărie zbuciumată. Rușinea și vinovăția de demult, îmbătate pe atunci de frică și anxietate, sunt trăiri pe care nu am cum să le uit vreodată. Și chiar dacă nu am devenit la rândul meu alcoolic, toată viața m-am aflat în căutarea a ceva «din afara mea», pentru a stinge nevoia mistuitoare de alinare sufletească și de validare emoțională. Chiar și acum, îmi este uneori greu să potolesc focul îngrijorărilor și îndoielilor care mă bântuie. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Niciun copil nu plânge degeaba. Fiecare copil răzvrătit, e răzvrătit cu un motiv, vrea să ne atragă atenția la o suferință din interiorul lui. Și depinde de noi, dacă vrem să îl luăm în atenție. Dar asta înseamnă multă răbdare, pentru că nu din prima îți iese. Copilul care face probleme are o problemă”, spune Denisa Stoicescu.

Într-o Românie în care profesorii se plâng că elevii nu mai citesc, soluția pentru a rezolva această lipsă de interes ar putea veni de la ideea avută de cele două tinere specialiste în PR: Roxana Chintbrauner și Mădălina Cristea.

Ah, ce bine arată în filme acele momente când el și ea ajung în cele din urmă împreună, sunt fericiți nevoie mare, iar povestea se încheie lăsându-ne să credem că de-atunci înainte totul e ca și scris – va fi pur și simplu bine din oficiu. Pe vecie. “Fericiți până la adânci bătrâneți.” (Foto: Guliver/Getty Images)

Generația nevorbită suntem noi toți. Copii, tineri, adulți, bătrâni – toți ne mulăm perfect pe criteriile acestei categorii. Nu vorbim pentru că ne e rușine, nu vorbim pentru că ne e frică, nu vorbim pentru că nu ni se vorbește. (Foto: Guliver/Getty Images)

Weekendul la prietena mea a fost picătura care a declanșat ruperea barajului. Contrastul de care am avut nevoie ca să înțeleg că nu mai pot continua așa, că e urgent să fac o schimbare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Copiii trăiesc și cu un alt fel de tovarăși în afară de cei umani, pentru că îmi doresc să înțeleagă că există mai multe feluri de iubire pe lumea asta. Iar uneori cea dintre un animal și un om o poate depăși ca intensitate, profunzime și frumusețe chiar pe cea dintre oameni.

Au urcat pe scenă, la invitația moderatorului Claudiu Pândaru: Mirela Retegan, Diana Stănculeanu, Oana Moraru, Andreea Esca, Adrian Hădean și subsemnatul, Gáspár György. (Foto: Pagina de Psihologie)

„În trecutul nostru ca specie, adolescența era la două minute de mijlocul vieții. Era o perioadă care pregătea tânăra ființă umană, pentru a-și împlini potențialul maxim, pentru a părăsi tribul parental ca să-și întemeieze propriul trib sau propria familie, pentru a-și putea asuma riscul de a se lupta cu tribul vecin sau de a se duce în pădure să vâneze Dumnezeu știe ce”, explică psihologul Diana Stănculeanu.

O fată frumoasă mi-a spus, fără răutate, pe când mă aflam în drum spre o întâlnire importantă pentru mine, că am început să mă îmbrac „ca o tanti”. Dar asta şi sunt, o tanti! Sunt perechi de blugi, flenduriţi artistic, la care nu pot să renunţ, dar îndrăznesc să fac ochi dulci şi rochiilor de tanti. De la 50 cred că ar trebui să ne împopoţonăm cu precădere personalitatea, tinereţii îi stă perfect pe dinăuntru! (Foto: Guliver/Getty Images)

Îi vedeam în fiecare zi pe plaja noastră izolată, departe de aglomerație și de turiști. (Foto: Guliver Getty Images)

Există oameni care și-au neglijat inimile și ajung cu ele în piuneze, slăbite, lăbărțate, plictisite. Există oameni care le-au ascultat cu atenție și au știut să reducă ritmul, atunci când anumite condiții o impuneau. Există oameni cu inimi rele. Există oameni cu inimi mari, dar asta nu este o mărire morfopatologică și nu pune probleme. Există oameni fără inimă care trăiesc bine-mersi așa. (Foto: Guliver Getty Images)

Cred că fiecare dintre noi ajunge la un moment dat în acel punct al vieții din care vede că s-a dus prea mult din ceea ce a fost și mai are prea puțin din ceea ce va fi să vină. Iar atunci, anxietatea își găsește culcuș în lumea lui interioară. (Foto: Guliver Getty Images)

„În 47% din cazuri, mintea și atenția noastră se îngrijorează pentru ceva din trecut sau planifică ceva legat de viitor, așa că pierdem exact ceea ce contează: plenitudinea momentului prezent, singurul asupra căruia avem o oarecare formă de control”, spune psihologul Gaspar Gyorgy.

Ceea ce cerem astăzi de la partenerul nostru este uriaș. Dorim ca el să fie mai multe persoane într-una singură: să fie ocrotitor precum părintele pe care ni l-am dorit întotdeauna, să fie prietenul nostru cel mai bun, să știe să ne susțină și să ne fie confident, să fie amantul pasional, să fie părintele ideal pentru copiii noștri, profesionistul pe scara socială pe care-l admirăm. (Foto: Guliver Getty Images)

Cred că pentru noi, românii, a vorbi despre bani este o provocare la fel de mare ca a comunica pe bune despre sex și moarte. Iar cele mai multe și mai corecte informații le putem obține printr-o observare atentă a relației pe care o avem cu banii. (Foto: Guliver Getty Images)

Ne place ori ba, locul de muncă are nevoie de noi exact așa cum și noi avem nevoie de el; iar primul pas pentru a reduce anxietatea este să ne reamintim la modul cel mai real task-urile profesionale și să respectăm regulile prestabilite. (Foto: Guliver Getty Images)

Femeile nu ies în cluburi să agațe. Dac-ar îndrăzni cineva să le spună că, de fapt, ele ies noaptea în oraș, machiate şi aranjate, ca să-l cunoască pe „one & only”, l-ar hali cu fulgi cu tot. Nesimțitule! Nu ți-ar fi rușine să insinuezi că tȃnjesc după jumătatea predicată de uncheșul Platon? Eu am nevoie de-un bărbat cum are nevoie peștele de bicicletă… (Foto: Guliver Getty Images)

Mulți dintre cunoscuți îmi spun adesea că francezii, la fel ca și ungurii, sunt politicoși doar de suprafață – ceea ce pot accepta și înțelege. Dar nici nu am vreo altă așteptare de la oamenii care îmi oferă atenția lor atunci când sunt la cumpărături, când vreau să ajung din punctul A în punctul B sau atunci când vreau să îmi satisfac pofta de mâncare cu o cină bună. E vorba de civilitatea care la noi s-a deteriorat în ultimele zeci de ani. (Foto: Guliver Getty Images)

Sentimentul iminenței dezastrului tot revine şi te invadează atunci când ar trebui să te relaxezi, când e dreptul tău să te simţi bine, în braţele iubitului, în preajma somnului, când ieşi cu copilul în parc. Uneori e însoţită de întrebări alunecoase, ce sapă tranşee în interiorul tău: „Oare am procedat corect? O fi ieşit bine ce-am făcut? Dacă am vorbit prea mult sau prea tare? Dacă am părut prea mult... sau prea puţin...?” (Foto: Guliver Getty Images)

Căsniciile fericite nu sunt perfecte; nu sunt nici măcar lipsite de certuri. Am văzut adesea parteneri în cupluri fericite, care se certau zdravăn și vocal; dar, spre deosebire de cei din cuplurile nefericite, aceștia știau să repare, să reclădească încrederea și să-și utilizeze energia și iubirea spre evoluție și creștere, nu spre lupta pentru putere sau dreptatea absolută în relație. (Foto: Guliver Getty Images)

Bărbații ajung să se priveze, mai mult sau mai puțin conștient, și de nevoia de îmbrățișare sau atingere, care face parte din categoria nevoilor umane de bază. Câți dintre bărbații zilelor noastre îndrăznesc să îmbrățișeze un prieten sau o rudă de gen masculin atunci când se întâlnesc? (Foto: Guliver Getty Images)

“Hai salut, man. Am o întrebare, doar una: ce treabă mai ai tu cu Oana?”, ţâşneşte, pe ecranul telefonului, “messenger request”-ul. E iunie, e aproape de miezul nopţii şi Matei nu doarme. “Salut, fratello, bă uite, nu te mint, încă ţin la ea”, răspunde. (Foto: Imagine generică Guliver Getty Images)

Spre deosebire de femei – sau mai ales față de unele dintre ele, care au tendința de-a se scuza excesiv – cercetările din sfera psihologiei relaționale și a stării interpersonale de bine arată că bărbații au tendința de-a face un mare pas înapoi, când e vorba să-și ceară scuze. (Foto: Guliver Getty Images)

Victimele sunt adesea confuze. La început nu-și dau seama ce li se întâmplă, refuză să se lase pradă unei scenarite ieftine, dar devin treptat temătoare și tensionate. Nu au curajul de a povesti, pentru a nu se deconspira ca fiind vulnerabile. Sunt oameni mari, adulți, ar trebui să fie în stare să rezolve singuri astfel de nimicuri. (Foto: Guliver Getty Images)

Povestea Evelinei, a lui Răzvan și a fotografiei în care toată școala a văzut-o dezbrăcată a început cum încep mai toate iubirile de liceu: frumos. S-au cunoscut la școală, în spatele sălii de sport, în locul în care toată lumea se aduna în pauze la fumat. Era septembrie târziu, Evelina era într-a IX-a pe-atunci - și ieșise, ca de obicei, să fumeze. (Articol de Ruxandra Burcescu și Nicoleta Rădăcină. Fotografii de Alexandra Crisbăşan)

Am învăţat să fac în aşa fel încât să depindă doar de mine dacă o persoană reuşeşte să mă înfurie, să mă supere, să mă dezamăgească, să mă ia prin surprindere, să mă irite. Starea mea emoţională e responsabilitatea mea: dacă ea este alterată în mod negativ înseamnă că anumite valori ale mele au fost puse sub presiune. (Foto: Guliver Getty Images)

Este uşor să ai o aventură în această era a tehnologiei, unde telefonul şi mesajele facilitează atât de mult comunicarea. Site-urile de socializare te ajută să îţi redescoperi pasiuni din trecut și nu numai, iar cele de întâlniri promit chiar şi aventuri de-o noapte, fără obligaţii. (Foto: Guliver Getty Images)

Dacă cineva se simte confortabil cu ideea sexului dincolo de granițele relației oficiale, va flirta într-un anumit fel. Iar dacă cineva nu-și permite conștient această deschidere sexuală, va flirta într-un alt fel. (Foto: Guliver Getty Images)

Uneori curajul înseamnă să rămâi, alteori să accepți situația și să îndrăznești să descoperi iubirea în altă parte... deoarece în cele din urmă cu toții luptăm pentru a ajunge, din nou, în siguranță. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Uită-te la ăla!” Se oboseşte un pic să-şi coboare vocea la mine în ureche. Pe scaunul din faţa noastră, ascultă muzică la căşti în timp ce citeşte ziarul un tânăr bărbos, cu tatuaje şI cercel în ureche. „Are sprâncenele pensate, manichiură şi se epilează pe corp. Ce fel de bărbat e ăsta? Eu, când mă strânge unul în braţe, vreau să văd puţin păr pe piept. O fi gay”. (Foto: Guliver Getty Images)

Cere, pretinde și te sufocă. N-are răbdare și e impulsiv în fața celei mai mici greșeli pe care ți-o surprinde și te taxează printr-o glumă, un reproș, un scandal sau o tăcere amenințătoare. (Foto: Guliver Getty Images)

Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat în ședința de joi propunerea Gabrielei Firea de a acorda un stimulent financiar de 1.500 de lei tinerilor care se căsătoresc. (Foto: Guliver Getty Images)

Într-o zi a venit la mine Remus, un bărbat de 49 de ani, pe de o parte nedumerit, pe alta rușinat, dar, în același timp, convins că ceea ce face este ceva normal și că toți bărbații fac același lucru. (Guliver Getty Images)

Ca să faci un bărbat fericit, e nevoie doar să îi dai telecomanda, să-l lași în pace și nu-i mai ceri să repare priza aia, pentru că deja ți-a promis că o face acum o jumătate de an! (Foto: Guliver Getty Images)

De fapt, adulterul începe cu primul secret și nu cu prima partidă de sex. Multe persoane cred că nu este nicio problemă în a avea un secret inocent față de partener. Dar cu primul secret și-a compromis propria sa încredere în relație în primul rând și nu pe cea a partenerului. (Foto: Guliver Getty Images)

Este oare chiar atât de oarbă și misterioasă dragostea? Și inima într-un mod absolut haotic, simbolic atinsă de săgeata lui Cupidon, o ia pur și simplu razna? Un volum considerabil de studii cu privire la noua știință a iubirii, precum și propria-mi experiență terapeutică și personală arată că răspunsul la aceste întrebări este un „NU” destul de hotărât. (Foto: Guliver Getty Images)

Să reușesti să întelegi o femeie nu e rocket science, dar presupune totuși efort și dorința de a te rafina ca bărbat investind timp intr-un domeniu în care cel puțin prin educația primită și cultura țării în care te-ai format nu pot spune că ai fost un fericit al sorții.

Potrivit unei statistici internaționale, doar 3% dintre bărbații care înșală rămân după aventură cu amanta. (Guliver Getty Images)

Psihoterapeuta Esther Perel, specializată în relațiile de cuplu, vorbește despre impactul pe care Hollywoodul, industria fashion și media le-au avut asupra felului în care oamenii obișnuiți își imaginează și își trăiesc viața intimă. (Foto: Cosmin Tuduran)

Amanta este adesea fata care a avut o relație lipsită de conținut cu tata, care probabil a fost prea strict sau veșnic nemulțumit, și care inconștient caută să creeze plăcere unui bărbat matur și ocupat – reconstruind scena copilăriei.(Foto: Guliver Getty Images)

Nu întâmplător se spune că în dormitor nu sunt niciodată doar două persoane, ci șase, cei doi parteneri și umbrele simbolizate de părinții acestora. (FOTO: Guliver Getty Images)

Un caz real aduce la lumină un tip de relație destul de frecvent și de puțin analizat în mediile de lucru românești: prietenia și ierarhia.

Cel mai adesea descrierea sună în felul următor: După o zi lungă de muncă, după ce am grijă de copil și gătesc, după ce am făcut curat și am pus și rufele la spălat, sexul este ultimul lucru la care mă mai gândesc. (FOTO: Guliver Getty Images)

Chiar sunt curios dacă tinerii din ziua de azi mai dansează unul în braţele celuilalt, exceptând nunţile unde sunt invitaţi. (Guliver Getty Images)