Există o idee celebră a lui Viktor Frankl: oamenii pot suporta aproape orice, „cum?”, dacă au un „de ce!”. Cu alte cuvinte, cu toții căutăm sens. Iar pentru mulți dintre noi, o parte importantă din acest sens se construiește – fie că vrem sau nu – la locul de muncă.

În urmă cu fix trei ani, te-am întâlnit pe tine – iubirea vieții mele. Un omuleț abia sosit pe lume a reușit să trezească în mine emoții pe care nu știam că le pot simți. Doar după ce te-am văzut am înțeles de ce se spune că o fată, mai ales prima născută, devine prima mare iubire a tatălui. Și am înțeles de ce, după această iubire, nimic nu mai este la fel. sursa foto: arhiva personală a lui Gelu Duminică

Acum aproape 20 de ani, „4 Months, 3 Weeks and 2 Days” aka "4 Luni, 3 Săptămâni și 2 Zile" lua Palme d’Or la Cannes Film Festival. Nu i-am reținut multă vreme numele, îi ziceam „filmul cu cifre" sau „1 - 2 - 3" ca să rămână „4,3,2”, cum i-am spus cu toții până la urmă, ca unui prieten puțin traumatizant pe care nu-l mai uiți niciodată. De ieri, aștept să iasă „Fjord”, care m-a făcut curioasă de când am aflat de producția lui din Norvegia. Foto: Profimedia

Iar am văzut revărsări de râuri de ură pentru un popor care nu are altă vină decât că s-a apărat eroic în fața invadatorilor. Iar am văzut declarații de iubire pentru Putin. De la cine?! De la români, ce se pretind iubitori de libertate, mari creștini cu Dumnezeu în gură la fiecare cuvânt și cu ură în inimă încolăcită ca un șarpe. foto Instagram Max Korzhmus

Când au apărut informațiile că Iranul ar putea percepe până la 2 milioane de dolari pentru trecerea unei nave prin Strâmtoarea Hormuz, mulți au privit subiectul ca pe o nouă demonstrație de forță regională. În realitate, miza este mult mai mare, nu vorbim despre o simplă taxă maritimă, ci despre posibilitatea ca una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei să fie transformată într-un instrument de presiune economică globală. Și chiar mai mult, deschide calea ca orice strâmtoare din lume să fie folosită ca armă geopolitică. foto Profimedia

„Prima dată este o surpriză. Apoi vine plăcerea. Ne amintim întotdeauna de a doua oară”. Foto: Profimedia

De fapt, filmul poate fi privit și ca un studiu despre negocieri. Despre momentul în care autoritatea formală nu mai este suficientă și descoperi că adevărata putere aparține celui care controlează resursele, relațiile sau opțiunile. În multe organizații moderne, exact asta se întâmplă. foto: Profimedia

Robert, un băiat de 15 ani, a murit cu zile într-o școală aflată la 20 km de Bacău. Solicitată să intervină de urgență, Ambulanța Bacău a sosit după 30 de minute, fără medic, fără unitate ATI, doar cu o asistentă preocupată să nu se murdărească cu vomă, care nu l-a ajutat cu nimic pe băiat. Au trecut 2 ore până când o ambulanță completă, cu medic, a ajuns să-i aplice proceduri de resuscitare lui Robert. Prea târziu.

Biserica lui Hristos merită infinit mai mult… fie și măcar până când se va fi identificat cu „turma cea mică”. Atunci vor fi rămas de mult în urmă aceste zbateri și dezbateri în preajma adevărului. Atunci Adevărul îi va fi cernut deja pe cei rămași fideli Lui. foto: Profimedia

Deși are doar 4 clase, Garoafa a înțeles că singura șansă a comunității ei e educația. De câțiva ani se luptă să-i convingă pe părinții din comună să-și lase fetele să meargă la școală și după clasa a 4-a.