Cătălin Sava

Chiar dacă m-au remarcat, când m-am adresat unui profesor cu influență care de altfel mă aprecia, răspunsul a fost „Draga mea, la mine vin toți cu plasele pline. Și nici atunci nu am timp”.

Marketing, da, dar unul di granda: 30.000 de flori galbene sacrificate pe scena de la Suntory Hall Tokyo pentru o singură seară, cea a concertului de gală din 5 decembrie 2018.

Gata, e pe CD! Rapid, în doar 6 zile de la nunta regală a prințului Harry cu Meghan Markle, acum Ducele și Ducesa de Sussex, toată muzica ceremoniei din capela de la Windsor e imortalizată în insectarul de plastic policarbonat al eternității, pentru totdeauna.(Foto Guliver/Getty Images)

„Vin de câte ori sunt invitată și mereu cu mare bucurie si …emoție! Sunt foarte încrezătoare. Cred că avem un potențial enorm și trebuie doar create condițiile necesare pentru ca acest potențial să poată fi bine exploatat.”

„Oustanding, Florian, plays Mozart extremely beautifully”, a spus despre Florian Mitrea nimeni alta decât inegalabila Martha Argerich, ascultându-l în concursul internațional de pian de la Hamamatsu, Japonia, din al cărui juriu făcea parte.

Vlad Stănculeasa este fără îndoială cel mai talentat violonist al generației sale. Și cel mai realizat, muzical vorbind. La 34 de ani a avut cam tot ce visează un muzician profesionist: a făcut muzică de cameră cu greii timpurilor noastre, interpreți ca Maxim Vengerov, Janine Jansen, Viktoria Mullova sau Jeremy Menuhin, a fost solist în simfonice cu orchestre ca Gothenburg, Lausanne, Basel, Kammersymphonie Leipzig, Koreea Chamber Orchestra, Orchestra Filarmonicii „George Enescu” și toate celelalte orchestre mari din România.

Soundtrack-ul meu favorit all time e scris de Zimmer, la The Thin Red Line, filmul lui Terrence Mallick din 1998. (Foto: Guliver/Getty Images)

Nu e despre România, pentru că centenarul românesc al Marii Uniri e complet uitat în haosul general provocat de cei care încearcă să acapareze totul. (Foto: @paavojarvi.com)

Creatorul Silvestri nu a respectat normele. Într-o epocă în care proletcultismul respingea muzica ”decadentă” a lui Stravinsky și Bartok, el a mers îndărătnic exact pe această linie. Disonanța, cromatismul și un discurs sonor parodic sau profund tragic, uneori de o tristețe lirică exasperantă, totul într-o orchestrație fabuloasă, îl transformă în cel mai important compozitor român după George Enescu, alături de Mihail Jora și Paul Constantinescu. (Foto: Warner Classics)

Pentru mine știrea că Bill Murray – da, Bill Murray, actorul! - s-a apucat de cântat cu un violoncelist german de muzică clasică e breaking news-ul lunii octombrie.