Cătălin Sava

Dincolo de discursuri, covor roșu și rochii de gală, un concert de deschidere este întotdeauna o declarație de intenție. Așa a fost și simfonicul inaugural al celei de a XX-a ediții a Concursului Internațional George Enescu de Duminică, 23 august 2026, o ediție în căutarea excelenței: noua creație și noi generații de muzicieni reunite de moștenirea patrimoniului enescian. sursa foto Petrică Tănase

819 tineri muzicieni din 55 de țări vor fi de duminică, 23 august, în căutarea excelenţei. Tema ediţiei 2026 a Concursului Internaţional George Enescu se aliniază perfect crezului enescian despre împlinirea datoriei, ca sens suprem al unei lumi mai bune. Într-o ţară guvernată din ce în ce mai mult de haos, existenţa Festivalului şi Concursului care poartă numele geniului absolut al muzicii românești recunoscut la scară universală, rămâne o insulă de stabilitate.

Ștefan Diaconu e un fenomen muzical: un incredibil virtuoz al flautului și tuturor instrumentelor din familia acestuia. Deși e stabilit de ceva timp pe tărâmuri scandinave vine în România cât poate de des. Își iubește țara, fără declarații emfatice, pentru că e îndrăgostit de filonul ei muzical, pe care îl promovează peste tot în lume.

Festivalul Enescu 2025 s-a încheiat cu Sărbătoarea primăverii de Stravinski în interpretarea Concertgebouw și a dirijorului Klaus Mäkelä, finalul unei ediții ca o sărbătoare a muzicii, una cu multă bucurie.

Joi, 18 septembrie 2025 | Orchestra Națională a Franței, dirijor Cristian Măcelaru | Anne-Sophie Mutter, vioară. „Air"-ul lui Adès a fost scrisă în pandemie pentru Anne-Sophie Mutter, după lungi conversaţii telefonice între cei doi. E despre pierdere şi sufocare, despre lipsa de aer şi aerul ca îmbrăţişare a vieţii, ca o poţiune magică oferită de inima verde a planetei, un miracol pe care îl respirăm cu nesaţ dar nu ştim să îl păstrăm. Un cântec de recunoştinţă care pluteşte vreme de 20 de minute în înălţimile stratoferice ale registrului înalt al viorii. Violonista se decupează perfect în semicercul rochiilor şi fracurilor din orchestră, într-o rochie cyclamen care filigranează o siluetă delicată.

„Festivalul Internațional George Enescu este un reper cultural care reflectă, prin muzică, diversitatea și bogăția valorilor umane în România, o țară aflată la intersecția culturilor”, spune Cristian Măcelaru pe 4 septembrie 2025, într-un interviu pentru Deutsche Welle Română, în care își exprimă susținerea pentru integrarea Republicii Moldova într-o Europa deschisă și democratică: „e un efort pe care trebuie să-l facem cu toţii, pentru a ne alinia valorilor europene. Europa a luptat pentru aceste valori şi continuă să lupte pentru a menţine valorile europene, despre care Schiller a scris iar Beethoven le-a pus în muzică. Ideea de unitate, de a avea același ideal în viață: pace, libertate, democrație. Pentru Republica Moldova e un moment decisiv și eu fac tot efortul în plan cultural ca ei să se alinieze tot mai mult cu o Europă deschisă și democratică.”

A început pianul la 3 ani, a debutat la 8 ani cu Beethoven 1 și a studiat, printre alții, cu Friedrich Gulda, Nikita Magaloff, dar și cu Madeleine Lipatti, marea iubire a lui Dinu. În termeni contemporani, e un VIP atipic, inabordabil și dificil de prins în tipare. A cântat Bach pentru Clara Haskil, iar la 16 ani a câștigat două mari competiții pianistice. A înregistrat un Schumann istoric cu dificilul Celibidache, a devenit celebră încă din tinerețe, dar a rămas timidă ca fetița de 8 ani care se ascundea sub masă atunci când părinții o rugau să cânte invitaților la cină.

Academia Nazionale di Santa Cecilia şi Daniel Harding au fost pentru două zile, pe 30 şi 31 august, echivalentul frumuseţii simfonice la Sala Palatului. Cu pianistul Seong-Chin Cho şi mezzosoprana Magdalena Kožená, concertele lor au căpătat pe rând o strălucire personalizată sub bagheta fermă și senzitivă a dirijorului britanic care înţelege că muzica e plăcere şi satisfacţie pentru cei care o iubesc. (Daniel Harding şi Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia © Petrica Tănase )

„Nu există muzică veche sau nouă, există doar muzica care răsună în prezent”, crede fondatorul ansamblului O/Modernt, pe care l-am ascultat la Ateneul Român în noaptea de Duminică, 7 septembrie. Hugo Ticciati, violonist și dirijor e un muzician dincolo de normă, a cărui pasiune pentru muzica veche și tradiţiile muzicale non-occidentale, împletită cu respectul pentru canonul clasic şi lumea noii muzici alături de rock şi pop, se reflectă clar în viziunea și repertoriul ansamblului pe care l-a înființat în 2011.

Așa cum viitorul festivalului Enescu e legat de publicul tânăr care vine astăzi în săli şi de şansa pe care o oferim copiilor noştri de a cânta la un instrument, așa și viitorul acestei țări e legat de ce facem astăzi pentru tinerii ei, indiferent că e vorba de copii care studiază chimie, informatică, vioară sau pian.