60.000 de muncitori, înlocuiți de roboți într-o fabrică din China. Ce înseamnă tehnologia pentru o viață bună în era transumanistă

Foto: JLPPA / Bestimage / Profimedia

Într-o lume modelată din ce în ce mai mult de progresul tehnologic, întrebarea ce constituie "viața bună" a căpătat o nouă urgență și complexitate. Prima masă rotundă, dintr-o serie lunară de evenimente denumite “Tranhumanist Futures?”, pe care am organizat-o recent la București a reunit filosofi, cercetători în biotehnologie și reprezentanți ai societății civile pentru a explora această întrebare fundamentală în contextul transumanismului - mișcarea care pledează pentru îmbunătățirea condiției umane prin intermediul tehnologiei.

În locul discursului tipic despre transhumanism, care oscilează adesea între promisiuni techno-utopice și avertismente distopice, discuția a dezvăluit o realitate mai nuanțată: trăim deja o transformare treptată, dar profundă a ceea ce înseamnă să fii om. Această transformare nu are loc prin descoperiri dramatice sau salturi bruște, ci prin acumularea constantă de capacități tehnologice care ne remodelează relația cu corpurile noastre, cu munca noastră și cu sensul nostru.

Evoluția perfecționării umane

Calea îmbunătățirii calității vieții umane nu urmează narațiunile dramatice ale science-fiction-ului. Mai degrabă decât implanturi cyborg sau încărcări ale minţii în cloud, realitatea actuală a îmbunătățirii calității vieții umane este mai subtilă și mai răspândită. Ea începe cu lucruri banale - smartphone-uri care ne extind capacitățile cognitive, screening genetic care ne ajută să luăm decizii privind reproducerea și biotehnologia care promite să ne prelungească durata de viață.

Cercetătorii din domeniul biotehnologiei prezenți la masa rotundă au prezentat o imagine a stadiului actual al cercetării longevității care a fost atât interesantă, cât și îngrijorătoare. Deși am făcut progrese semnificative în înțelegerea mecanismelor de îmbătrânire, transformarea acestor cunoștințe în tratamente practice rămâne o provocare. Domeniul a depășit simpla prelungire a vieții pentru a se concentra pe "durata de sănătate" - perioada de viață în care o persoană rămâne sănătoasă și funcțională. Această schimbare de orientare reflectă o înțelegere mai profundă a faptului că obiectivul nu este doar de a trăi mai mult, ci de a trăi mai bine. Cercetările actuale se concentrează asupra intervențiilor care ar putea preveni bolile legate de vârstă și ar putea menține funcția cognitivă, mai degrabă decât doar asupra prelungirii duratei de viață. Această abordare se aliniază mai bine cu ceea ce își doresc majoritatea oamenilor: nu doar mai mulți ani, ci mai mulți ani buni.

Cu toate acestea, această cercetare a ridicat, de asemenea, probleme etice importante cu privire la demnitatea și autonomia umană. Unele persoane, care nu doresc să aștepte procesele oficiale de aprobare, călătoresc în locuri cu mai puține reglementări pentru a experimenta tratamente neprobate. Acest fenomen evidențiază o tensiune fundamentală în viitorul transuman: echilibrul dintre autonomia individuală și siguranța colectivă, dintre dreptul de a-și modifica propriul corp și nevoia de rigoare științifică și standarde de siguranță, dintre accesul bogaţilor la tehnologii revoluţionare şi limitarea accesului, în parte ca urmare a legislaţiei, la aceste tehnologii pentru restul.

Transformarea muncii și a scopului

Poate cel mai imediat și vizibil aspect al viitorului nostru transuman este transformarea muncii. Discuția a evidențiat modul în care automatizarea și inteligența artificială remodelează deja peisajul ocupării forței de muncă în moduri profunde. O singură fabrică din China a înlocuit 60 000 de lucrători cu roboți. Aceasta nu este o proiecție în viitor - se întâmplă acum.

Ceea ce este însă a surprins o mare parte a omenirii este că noua undă de automatizare vizează în mare parte profesiile intelectuale considerate până recent inaccesibile mașinilor. Asistăm la un fenomen fără precedent: algoritmii și sistemele de inteligenţă artificială pot acum să realizeze analize financiare complexe, să scrie texte creative, să diagnosticheze boli sau să ofere consultanță juridică - activități care erau apanajul exclusiv al profesioniștilor cu înaltă calificare. Această transformare zguduie din temelii presupunerea tradițională că educația superioară și munca intelectuală reprezintă un "refugiu sigur" în fața automatizării. Ne confruntăm astfel cu o provocare pentru care experiența istorică nu ne-a pregătit: necesitatea de a ne redefini rolul într-o lume în care și gândirea poate fi automatizată.

Decât să se concentreze exclusiv asupra dislocării locurilor de muncă, panelul a explorat modul în care această transformare ar putea permite o regândire fundamentală a scopului și împlinirii umane. Generația tânără dă deja semne de adaptare la această nouă realitate, căutând un sens dincolo de munca tradițională și manifestând o mai mare deschidere față de moduri alternative de viață și de muncă. Această schimbare sugerează că "viața bună" într-un viitor transuman ar putea fi mai puțin legată de măsurile tradiționale de succes - bogăție, statut, avansare în carieră - și mai mult de dezvoltarea personală, creativitate și relații semnificative. Provocarea nu constă doar în înlocuirea locurilor de muncă pierdute, ci și în reimaginarea a ceea ce constituie o activitate umană semnificativă într-o epocă în care munca tradițională devine tot mai opțională.

Contractul social într-o eră transumană

Discuția a revenit în mod repetat la necesitatea unui nou contract social care să țină seama de aceste transformări tehnologice. Contractul social actual, construit în jurul presupunerii că oamenii trebuie să muncească pentru a trăi, devine din ce în ce mai nesustenabil pe măsură ce automatizarea și inteligența artificială reduc nevoia de muncă umană. Nu este vorba doar despre venitul universal de bază sau despre alte măsuri provizorii - este vorba despre regândirea fundamentală a modului în care societatea se organizează și distribuie resursele.

În plus, pe măsură ce tehnologiile de îmbunătățire a calității vieții umane devin mai puternice și mai accesibile, chestiunile legate de echitate și acces devin cruciale. Dacă anumite îmbunătățiri oferă avantaje semnificative în viață, asigurarea unui acces echitabil devine o chestiune de justiție socială. Grupul de experți a subliniat faptul că prevenirea apariției unui "decalaj genetic" sau a unui "decalaj de îmbunătăţire" este esențială pentru menținerea coeziunii sociale.

Dar acest lucru ridică întrebări complexe cu privire la ceea ce constituie îmbunătățiri necesare sau esențiale. Ar trebui societatea să asigure accesul universal la tratamentele de prelungire a vieții odată ce acestea devin disponibile? Ce se întâmplă cu îmbunătățirile cognitive? Unde tragem linie între intervențiile terapeutice și îmbunătățirile opționale?

Întoarcerea la comunitatea locală

În contextul acestor transformări fundamentale ale contractului social, panelul a identificat o tendință aparent paradoxală: pe măsură ce tehnologia avansează și conectivitatea globală crește, se observă și o mișcare de reîntoarcere spre comunitățile locale. Această tendință nu este întâmplătoare, ci reprezintă un răspuns natural la provocările erei transumaniste.

În timp ce automatizarea și inteligența artificială restructurează fundamental piața muncii la nivel global, tehnologiile emergente precum agricultura verticală, fabricarea digitală locală și energia regenerabilă oferă comunităților posibilitatea unei autonomii sporite. Această combinație de factori creează oportunitatea unui nou model social care îmbină avantajele progresului tehnologic cu beneficiile vieții comunitare tradiționale. Astfel panelul a sugerat că tehnologia avansată ar putea duce la o renaștere a importanței comunităților locale. Pe măsură ce producția devine mai automatizată și sistemele alimentare mai localizate prin tehnologii precum agricultura verticală și agricultura celulară, comunitățile locale și-ar putea recăpăta importanța în viața de zi cu zi a oamenilor.

Această potențială "întoarcere la local" reprezintă o viziune diferită a viitorului transuman față de imaginile obișnuite ale conectivității digitale globale și ale lumilor virtuale. În schimb, tehnologia ar putea permite crearea unor comunități mai mici, mai autosuficiente, menținând în același timp conexiunile globale pentru schimbul de cunoștințe și cooperare.

Calea de urmat

Calea către un viitor transuman necesită parcurgerea atentă a mai multor provocări. La nivel tehnic, trebuie să ne asigurăm că tehnologiile de ameliorare sunt sigure și eficiente. La nivel social, trebuie să asigurăm un acces echitabil și să prevenim apariția unor noi forme de inegalitate. La nivel individual, trebuie să ajutăm oamenii să se adapteze la schimbările rapide, păstrându-și în același timp sensul scopului și al demnității.

Grupul de experți a sugerat mai multe principii-cheie pentru navigarea în această tranziție:

1. Dezvoltarea tehnologică ar trebui să fie ghidată de valorile și nevoile umane, nu doar de ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic. Asta înseamnă să ne concentrăm pe îmbunătățirea calității vieții, mai degrabă decât să urmărim îmbunătățirea de dragul ei.

2. Accesul la tehnologiile de îmbunătăţire ar trebui să fie considerat o chestiune de justiție socială, nu doar o alegere individuală. Acest lucru ar putea necesita noi forme de organizare socială și de distribuție a resurselor.

3. Trebuie să păstrăm spațiu pentru agenția și demnitatea umană. Chiar dacă îmbunătățim capacitățile umane, ar trebui să păstrăm capacitatea indivizilor de a face alegeri semnificative cu privire la viața și corpul lor.

4. Trebuie să recunoaștem că tranziția transumană este deja în desfășurare. În loc să dezbatem dacă să o îmbrățișăm sau să o respingem, trebuie să ne concentrăm pe modelarea ei în moduri care să fie în beneficiul întregii omeniri.

Concluzie: Definirea vieții bune

Discuția de la masa rotundă a sugerat că "viața bună" într-un viitor transuman nu va fi radical diferită de ceea ce oamenii au căutat întotdeauna: relații semnificative, dezvoltare personală, contribuție la comunitate și un sens al viații. Ceea ce se va schimba sunt mijloacele disponibile pentru a urmări aceste scopuri. Tehnologia ne-ar putea elibera de multe constrângeri actuale, dar nu ne va oferi în mod automat sens sau împlinire. Acestea vor veni în continuare din modul în care ne folosim capacitățile, modul în care ne tratăm reciproc și modul în care ne organizăm societățile.

Viitorul transuman nu înseamnă să ne transcendem umanitatea, ci să folosim tehnologia în mod chibzuit pentru a deveni versiuni mai bune ale noastre. Aceasta înseamnă să ne îmbunătățim nu doar capacitățile fizice și cognitive, ci și capacitatea de empatie, creativitate și conexiune semnificativă.

Pe măsură ce avansăm în acest viitor, principala provocare nu este de natură tehnologică, ci socială și filosofică: să ne asigurăm că aceste îmbunătățiri contribuie la înflorirea umană, în loc să diminueze ceea ce ne face umani. O viață bună într-o eră transumană va fi definită nu de tehnologia pe care o deținem, ci de modul în care o folosim pentru a ne îmbunătăți umanitatea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp