Expresia „content creator” vine din spațiul anglo-saxon și a apărut odată cu internetul comercial și social media. Termenul „content” circula încă din anii ’90, în marketingul digital, când companiile vorbeau despre „content strategy” pentru site-uri și bloguri. Sintagma „content creator” s-a impus prin anii 2000, odată cu YouTube, WordPress și primele bloguri.

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Ușa a rămas deschisă și eu eram dincolo de ușa deschisă, în interior. Vrând-nevrând auzeam dialogul tinerilor... (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

„Uitați-vă la Buhnici. În 2020, el nu mai dădea cărți de vizită. În ADN-ul brandului lui era tehnologia. Și atunci, când voia să îți dea contactele, îți punea mâna pe telefon. Avea un chip NFC implantat sub piele. Și pe telefonul tău apăreau contactele lui. Asta era experiență de brand. Și te șoca, pentru că era 100% aliniat cu povestea lui.”

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Eu am pielea tăbăcită încă de pe vremea când lucram în presă, deci nu mă las impresionat cu una, cu două de limbajul vulgar al cititorilor sau comentatorilor de pe reţelele sociale. Şi nici de data asta nu am fost, dar o revelaţie tot am avut, iar ea a fost prilejuită de reacţia la un mic comentariu postat pe pagina de Facebook a unui cunoscut ziar sportiv în apărarea lui David Popovici.

Dacă convingi segmente mari din societate (direct sau prin părinții lor) că e bine să mănânci două shaorme pe zi, să consumi multe dulciuri sau sucuri, să iei regulat scutiri la sport, să stai ore întregi zilnic la televizor sau pe social media, să crezi că alcoolul, tutunul sau drogurile sunt cool, că examenele sunt rele, ca pedepsele sunt mai mereu traume, că un pâlc de copaci sau vreo insectă sunt de principiu mai importante decât o autostradă, o fabrică sau vreo altă investiție mare, că e normal să avem mult mai mulți urși decât tot restul UE la un loc, că e mai probabil să fie adevărat ce spune o țară străină despre ce e bine pentru tine decât o autoritate publică proprie, că aliații oficiali sunt mult mai probabil să-ți vrea răul decât țări care te-au invadat de mai multe ori în ultima sută de ani, că tribalizarea societății pe tot felul de criterii aiurite e bună, că emoția e mai prețioasă decât rațiunea în societate, că dacă tu vrei pace, dar nu te pregătești militar, aceasta este și probabil să se realizeze, că iarba de peste gard și capra vecinului merită multă atenție etc. - efectul va fi similar ... - foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

În prezent, pe teritoriul statului elen sunt în curs activitățile specifice executării mandatului european de arestare, emis pe numele lui Sorin Mircea Oprescu. sursa foto: G4Media

Dacă tot cheltuie mulți bani de la buget, dacă tot sunt locuri în care se constituie prietenii bazate pe interese, la ce bun să mai existe partide politice? Nu ar fi mai bine fără ele? foto: Inquam Photos / Codrin Unici