Acum 10 ani, când a fost lansată Republica (noiembrie 2015), dezbăteam cu apropiații și încercam să definim în cuvinte puține anii pe care-i trăiam. Cădeam oarecum de acord că ne aflam în deceniul imposturii tot mai expusă pe rețelele sociale.
Și cine a crezut că nu pot încăpea sub soare mai multe platforme de rețele după eșecul Google + a asistat în ultimul deceniu la creșteri fulminante pentru Youtube (peste 2,53 miliarde de utilizatori), Instagram (2,04 miliarde), WhatsApp (2 miliarde), TikTok (1,69 miliarde), WeChat (1,37 miliarde), Telegram (950 milioane), Snapchat (750 milioane), X (ex-Twitter- 400 milioane). Datele sunt din 2024, Facebook conducea clasamentul cu 3.07 miliarde de utilizatori.
Dacă-i adunăm, numărăm aproape 15 miliarde de clienți ai acestor platforme, la o populație pe mapamond de 8,2 miliarde, din care 2,6 miliarde (30%) total offline (fără nicio conexiune la internet). Se estimează că numărul postărilor este de miliarde în fiecare zi, în toate formatele- text, foto, video, mai nou ”AI generated video”.
Practic, rețelele sunt inundate non stop, zilnic. Cele 15 miliarde de conturi de pe platforme (utilizatori duplicați, pentru că cei mai mulți au conturi pe mai multe) ar trebui să distingă între ce este adevărat și ce este fals, ce pleacă de la o întâmplare sau declarație adevărată și este viciat cu scopul de a manipula, ce detalii denaturează realitatea întâmplată într-un segment de timp, într-o arie geografică aflată la sute de kilometri distanță. În același timp, ar trebui să se ferească de dejecțiile care curg din toate direcțiile, de boți (și tiriboți, ar spune un cărturar al timpurilor noastre) dar și de agresivitatea, bullying-ul comentatorilor ascunși după tastatură, cu poză de profil falsă. Sau mai rău, de prea credincioșii cu limba ascuțită și despicată, cu crucile și icoanele agățate de profil, care nu au nicio problemă să te-njure de mamă.
Același exercițiu, la 10 ani de la lansarea Republicii
Ce cuvinte definesc deceniul în care suntem? M-am oprit la analfabetism funcțional, ipocrizie, AI, dispariția definițiilor și granițelor dintre meserii.
Analfabetismul funcțional digital nu (mai) este o însușire a celor cu școală puțină, cum pripit a fost atribuit, ci a tuturor celor care eșuează în tentativa de a acționa mecanismul gândirii, adică celor care se lasă duși de primul impuls, determinat de emoție.
Scriam în 2023, cu exemple concrete, despre pagini probabil false, cu origini incerte, ce adunau zeci de mii de like-uri la o imagine cu un copil alături de un cal construit din morcovi și „nimeni nu-i apreciază munca”.
În acest ocean de analfabetism funcțional digital și-a făcut de cap și primul candidat apărut de niciunde, îmbătând votanții cu vorbe goale potențate în feed-uri de algoritmi.
Lucrurile au scăpat de sub control, iar resetarea jocului după regulile corecte s-a făcut prin anularea alegerilor de către CCR, cu tot ce a decurs de aici.
Ce ne face să credem că un om care a dat like unei imagini cu un cal făcut din morcovi nu va ieși înarmat pe stradă când va vedea un clip generat cu AI în care planeta este atacată de zombies ce trebuie împușcați?
Dispar granițele dintre meserii
Marii disrupteuri din zona startup-urilor de tehnologie au creat un fenomen care ia amploare: dispar granițele dintre industrii. Cei mai mari jucători din hotelier sunt AirBnb și Booking, cele mai mari din taximetrie sunt Uber și Bolt și- cu voia dumneavoastră- cele mai mari circuri cu animale, dansatori și îmblânzitori isterici au devenit Facebook, Instagram, Youtube, TikTok, Telegram, X și Snapchat.
Marii jucători din tehnologie deținători ai rețelelor au creat alt trend, poate chiar mai periculos- se șterg granițele dintre meserii. Ne îngrijorează când îi auzim pe respondenții sondajelor că „se informează de pe Facebook sau TikTok” | „își iau informațiile de pe rețelele sociale”. Unde te-ntorci, e un „creator de conținut” care aberează despre orice, un flașnetar care înșiruiește teorii ale conspirației strigătoare la cer, un nimeni care vorbește despre vaccinurile criminale și „plandemie”, un lăutar îmbrăcat în guru dând lecții despre viață.
Mulți utilizatori se pretind ziariști, multe branduri și casele de PR își fac podcasturi și emisiuni, iar în lumea reală, mulți proprietari sau șefi de companii simt nevoia să se desfășoare pe scene și să-și arate talentul de DJ în fața mulțimilor. De bine de rău, societatea a apucat să se vaccineze ici-colea acum niște secole: există meserii care nu pot fi practicate decât cu atestat, astfel că în spitale sunt șanse reduse (nu inexistente) să dați de un medic care să vă recomande să beți ceai de tei și să stați cu degetul într-o ureche ca să vă tratați de cardiopatie ischemică (pe internet însă s-ar putea să vă iasă în cale mai des). La fel de bine, avocatul trebuie să fie membru al baroului, judecătorii să aibă patalama, ca să poată profesa.
Să citești, să aprofundezi, să notezi, să studiezi e o pierdere de vreme în epoca internetului de mare viteză. De ce să depui efort, când poți să devii expert din două clipuri de pe Youtube și o carte care începe cu „How to....”
Ipocrizia patologică este practicată permanent, agresiv, la scară largă
Să pledezi pentru ceva și să acționezi la polul opus a devenit un sport zilnic. Este o diferență atât de stridentă între vorbe și fapte încât te întrebi încotro ne pot duce vremurile.
Jucători din industria de păcănele sponsorizează dezbateri despre sport și etică în sport, în timp ce-și promovează site-urile/ aplicațiile de pariuri, companii mari își pun etichete de sustenabilitate practicând un greenwashing deșănțat, producători de tutun apar în podcasturi vorbind despre efectele țigărilor și preocuparea pentru o lume fără fum, fabricantul de băuturi dulci și colorate ne învață cum să ne tratăm de diabet într-o lume fără războaie, universuri pe care le pune între paranteze ca să nu strice atmosfera de Crăciun generat cu AI, iar partidele și liderii lor plătesc articole despre transparență în timp ce pun 7 lacăte peste modul în care-și cheltuiesc bugetele din bani publici.
Entități din toate categoriile și domeniile nu mai au o problemă morală în a-și expune brandul și produsele în zone dubioase, am ajuns cu toții la o normalizare a comunicării pe pajiști insalubre.
Aceasta va fi lupta anilor care vin: încercarea de a ne recăpăta capacitatea de a gândi, de a discerne înainte de a vorbi sau de a acționa, în spațiul fizic sau în unul din universurile digitale numite rețele sociale.
Dacă ultimul deceniu a fost cel al imposturii, următorul pare să fie cel al confuziei deliberate- un amestec toxic de analfabetism funcțional, ipocrizie ambalată în etică de vitrină și o disoluție accelerată a reperelor profesionale, sub presiunea adoptării AI-ului.
Într-o lume în care oricine poate părea orice, diferența o va face tot mai rar competența și tot mai des algoritmul. Dacă nu reînvățăm să recunoaștem falsul cu ajutorul creierului, înainte de a-l amplifica prin emoție, vom fi conduși prea puțin de idei, tot mai mult de iluzii.
La final, o recomandare- Mihnea Măruță, „Identitatea virtuală. Cum și de ce ne transformă rețelele sociale”, apărută la în 2023 la Humanitas, despre care Cristian Tudor Popescu, fondator al Republicii spunea: „Sunt două obsesii fundamentale care presează continuu, conștient sau subconștient, individul uman. A-și dovedi sieși prin ceilalți că este prezent în lume și a nu fi absent nici după moarte. Ele creează pe internet extensia fantomatică, pe care Mihnea Măruță o analizează și o reinventează convocând filozofi de la Aristotel la Heidegger și după, cu o rigoare științifică și o adecvare literară cum rar am întâlnit. Este cea mai bună carte despre relația real-digital-virtual pe care am citit-o vreodată”.
La mulți ani, Republica!
La mulți ani, dragi cititori!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.