Bogdan-Radu Brînzan

Ne-a întâmpinat un chelner jovial și în timp ce așteptam comanda, am remarcat un domn în vârstă, care supraveghea discret cam tot ce se întâmpla acolo. Ba mai mult, l-am văzut la un moment dat discutând cu chelnerii, apoi așezând niște șervețele la o masă. Având o curiozitate și o bănuială în același timp, l-am abordat pe chelnerul care ne adusese între timp comanda, întrebând dacă domnul respectiv este proprietarul restaurantului.

„Ce, este războiul nostru, ce tot îi ajutăm pe ucraineni?” sau „Ucrainenii au trimis drona, să ne bage în războiul lor".

Cu toate că merităm un șoc, mă gândesc că ne irosim alți ani de viață cu preluarea puterii, oficial sau mascat, de către grupările PSD și AUR, transfugii din AUR și POT. Strașnic!

De ce? Fiindcă deciziile importante în PNL erau luate cu aprobarea pesediștilor. Chiar și acum, voiau să le impună președintele, unul convenabil, care să execute ordinele venite pe linie pesedistă. Și uite surpriză, nu le-a ieșit.

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

La masă tocmai începuse discuția despre cum putem procura carnea pentru Crăciun, ceva salamuri, dulciuri, ce relații punem în mișcare, la cine apelăm, pentru a reuși să avem ceva bun pe masă de Sărbători. 

Am trăit 19 ani în comunism, când noi hrăneam poporul rus, înfometându-ne.

În anii `80, existau în Galați 8 cinematografe: Central, Republica, Țiglina, Popular, Dacia, Doina, Flacăra și Grădina de Vară „Central”.

Mă uit pe fereastră și observ că la blocul de vis-a-vis dispar luminile de la apartamente. Știu ce urmează, se taie curentul în tot cartierul. Încep numărătoarea. Nu ajung la 10 și se stinge lumina și la noi, nu reușesc să ajung la lampa cu gaz. Bâjbîi, o găsesc și o aprind. O trag aproape de fotoliu, îmi aduc o pătură din dormitor, mă înfofolesc și încep să citesc. Foto Jose Nicolas/ AFP/ Profimedia

Chiar și în perioada comunistă, activitatea portuară era una ridicată, iar cursele de pasageri funcționau tot după un orar prestabilit. (Foto: Profimedia Images)