Foto: mihaivasilescublog
Te trezeai în frig, de fapt într-o diferență de temperatură între cap, care era afară din plapumă și corp, încălzit de-a lungul nopții, fiind învelit. Te dădeai jos din pat și frigul te învăluia.
Te duceai la baie și nici nu mai încercai robinetul de apă caldă, fiindcă știai că nu te încadrai în „ora de furnizare”. Te spălai pe mâini cu apă rece de-ți clănțăneau dinții. Pentru dinți foloseai pasta de dinți „Super Cristal” cu o consistență dubioasă. Bine, comparând acum, atunci nu prea ne dădeam seama că nu aveam cu ce compara. Foloseam hârtia igienică cu asperități ca de glaspapir, luată cu sacrificii de ai mei care „serviseră” o coadă unde se dădeau maximum 10 suluri de hârtie. În paranteză fiind spus, în debara aveam un mic depozit de peste 30 de suluri, strânse cu mare grijă, că nu se știa când mai „prind” pe la vreun rând.
Reveneam în dormitor, mă îmbrăcam serios și mă îndreptam către bucătărie, unde urma să iau micul dejun.
Ai mei tocmai făcuseră un nechezol (înlocuitor de cafea din cereale, pentru necunoscători). Mi-am turnat și eu în ceașcă și am sorbit, simțindu-i „savoarea”.
Am deschis frigiderul. Aveam de ales între margarină cu gem și un iaurt, luat cu mari sacrificii cu o zi în urmă, la o coadă de la 4 dimineața, la Galacta. Unt nu primiseră, era considerat aliment de lux, alături de cașcaval, al cărui gust aproape că-l uitasem.
La masă tocmai începuse discuția despre cum putem procura carnea pentru Crăciun, ceva salamuri, dulciuri, ce relații punem în mișcare, la cine apelăm, pentru a reuși să avem ceva bun pe masă de Sărbători.
Acesta este doar un episod din ce am trăit în comunism și chiar dacă poate nici acum nu este nici pe departe ce am visat în 89, nici dușmanilor nu le-aș dori să își ducă existența într-un sistem în care ești umilit, nedreptățit, dominat de minciună, frică și teroare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Partea proastă e că și la serviciu (în platforma Pipera) aveam condiții similare, deși lucram în domeniul “electronică industrială” unde ar fi fost de așteptat să avem climatizare și curățenie bine controlate. De unde? Clădirea IEMI unde am lucrat, căci de ea e vorba, avea ferestre cu un singur rând de geamuri, prin care bătea vântul. Iarna lucram cu paltoanele pe noi, cu fulare la gât și căciuli pe cap. Cine a prins vremurile alea nu are cum să nu-și aducă aminte de cărămizile alea mari de BCA în care șerpuia o spirală de nichelină, în jurul cărora se adunau "oamenii muncii" să-și mai încălzească puțin ciolanele înghețate. Ăsta era tabloul de iarnă al societății după care plâng acum tot felul de retardați.
Un coleg a venit la birou, înainte de Anul Nou, cu niște țuică (botezată..) de la soacră-sa.
Și pentru că nu ne-am repezit în ea, a făcut pojghiță de gheață în căni..
Deschid fereastra, o închid.. îți mulțumesc partid..
La mulți ani !
Enervant era să stai două zile la coada de la benzinărie (PECO i se spunea în acele vremuri) pentru 20 de litri de benzină lunar, să n-ai lumină când se lăsa întunericul (pe asta am rezolvat-o folosind bateria de la Dacie!), să nu poți spune ce crezi și să fii obligat să aplauzi „patriotic” marile realizări ale celui mai iubit fiu al poporului, ăla de l-am pus cu spatele la zid într-o cazarmă târgovișteană în ziua Crăciunului.
Au trecut 36 de ani de la momentul răzvrătirii noastre. În loc să condamnăm fără echivoc minciuna în care am trăit (și încă trăim!), ne apucă nostalgia trecutului. Pușca și cureaua lată, ce bine era odată...
Retardaților care plâng acum după vremurile de odinioară le-ar trebui să trăiască măcar o lună în condițiile de-atunci. Să stea la coadă în fiecare zi la Alimentara din cartier pentru „rația” de alimente, să-și pună lacăt la gură ca să nu rostească ce cred, să proslăvească „marile realizări” ale „democrației populare”...
2025 își trăiește ultima zi. Să sperăm că 2026 va fi mai bun.
LA MULȚI ANI!
În afar' de muzică. Două piese pentru căștile tale :
https://www.youtube.com/watch?v=GCDubrpFmU4&list=RDGCDubrpFmU4&start_radio=1
https://www.youtube.com/watch?v=jLYUQzwwHGI&list=RDjLYUQzwwHGI&start_radio=1
La mulți ani !
Domnule Francisc, vă urez un călduros "La mulți ani cu sănătate"!
P.S. Cât despre speranțe, "nu spera și nu ai teamă..."!
Nechezolul era pe bază de năut, cicoare și alte "cereale".. :))
Frigiderul era sexy, adică gol, ca și magazinele.
De Anul Nou se "băgau" măsline și niște portocale de culoarea lămâilor și cam la fel de "dulci"..
Baie făceam cu o apă ușor ruginie, trasă cu un furtunaș subțire din calorifer. În câteva ore se umplea cada.
Până s-au prins cei de la centrala termică și-au început să boteze apa cu o motorină care-ți umplea baia cu mirosul specific, așa că eu unul am renunțat.
Alternativa era boilerul electric, care te cam ardea la buzunar și la prize, care nu erau calibrate pentru consumatori mari.
Cât despre cașcaval, să-l lăsăm pe Alexandru Andrieș să ne spună. "La telejurnal" :
https://www.youtube.com/watch?v=gSG_a_wJwkY&list=RDgSG_a_wJwkY&start_radio=1
De notat că piesa asta a apărut pe albumul "Interzis". L-au scos abia în 1990, deși piesele circulau de multă vreme undergound.
Mulți se bat cu cărămida-n piept c-au fost dizidenți. Dar citiți ce îndrăznea să cânte (cu public..) ALexandru Andries în plină Epocă de Aur..
Sunt versurile piesei "Mie mi-e somn", de pe același album.
https://poetii-nostri.ro/alexandru-andries-mie-mi-e-somn-poezie-id-961/