Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum am tras cu ochiul la Occident

Cinematograful Tiglina

În anii `80, existau în Galați 8 cinematografe: Central, Republica, Țiglina, Popular, Dacia, Doina, Flacăra și Grădina de Vară „Central”.

La Central și Republica se aduceau filme în premieră, după care filmul ce rula la Central era reluat la cinema Țiglina în săptămâna următoare. Personal, preferam Țiglina fiindcă era mai aproape și mai modern, cu arhitectură în trepte.

Dar erau filme pe care le așteptam cu nerăbdare și nu puteam să amân cu o săptămână vizionarea lor și pentru că, după orice vizionare, urma filmul din viață: fiecare dintre noi rulam, din memorie, filmul pentru prieteni, colegi, pentru a le stârni interesul. Era o adevărată competiție între cei care vedeam cât mai repede filmul mult așteptat. De exemplu, îmi amintesc cât de mândru am fost când fusesem primul din clasă care a vizionat „Imperiul contraatacă” la Cinema Patria din București.

Și la celelalte cinematografe erau difuzate și premiere, dar predominau filmele realizate în blocul țărilor din est și aici mă gândesc mai mult la Cinema Popular. La matineu intrau și filme pentru copii, dar, în general, programul cinematografelor rămânea același timp de o săptămână, spectacol după spectacol puteai vedea același film.

Mi-amintesc și de unele premiere la care cozile au fost uriașe, cu sute de persoane, așezate pe 2-3 rânduri de-a lungul a zeci de metri. Când au venit „Războiul Stelelor” sau „Superman” sau „Gheață verde” sau seria cu Louis de Funės și jandarmii, coada la Cinema „Central” era până în fața Restaurantului „Olimpic”. Mi-a rămas în memorie pocnetul caloriferelor de la Central și Republica din perioada iernii.

După 1984, apăruseră videotecile; în câteva săli mici din oraș - Teatru Dramatic, o sală la etaj, sala ICOR - erau difuzate filme la un videocasetofon. Unii, de obicei marinarii, mai ales într-un oraș port cum e Galațiul, organizau și clandestin, în apartamente.

Se dezvoltase o adevărată industrie a comercializării și a împrumutului de casete, dar, pentru mine, această experiență a rămas ca singura noastră conexiune cu lumea occidentală.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ar fi interesant de știut câte cinematografe din cele opt mai funcționează. Este adevărat ca Galațiul nu mai are nici un cinematograf?
    • Like 0
    • @ Bogdan Misaila
      Nu mai e cinematografe pentru că nu se bagă manele... ^I^
      • Like 0


Îți recomandăm

Călin Georgescu / sursa foto: Profimedia

Weekendul trecut, Călin Georgescu a făcut turneu prin Moldova. S-a întors cu trei uși închise în față. Ce le leagă nu e că ar fi fost trântite de „sistem”. Dimpotrivă. Au fost închise exact de instituțiile în numele cărora vorbește „președintele ales”.

Citește mai mult

Prieteni liceu / sursa foto: Profimedia

Pe lângă ceea ce studiezi la școală (și să recunoaștem că nu au cum să te pasioneze chiar toate materiile, așa cum foarte bine poți descoperi o nouă materie, datorită profesorului ce o face interesantă), eu consider că sunt extrem de importante următoarele aspecte (ca la școală, cu liniuță):

Citește mai mult

Zelenski si emisarii americani / sursa foto: Profimedia

Weekendul diplomatic dintre Moscova și Kiev s-a încheiat așa cum s-au desfășurat, de altfel, toate rundele anterioare de negocieri din acest război: cu declarații de optimism prudent și cu absența oricărui semn concret că părțile s-au apropiat de un acord.

Citește mai mult

Cei 3 castigatori

Premiul al II-lea i-a revenit lui Joshua Kováč, din Statele Unite ale Americii, iar Premiul al III-lea, lui Sanghyeok Park, din Coreea de Sud. Samuel Niederhauser a câștigat și Premiul Publicului, precum și Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse Waves of Gravel, de Malika Kishino.

Citește mai mult
Text: Bogdan-Radu Brînzan/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon