Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cum am tras cu ochiul la Occident

Cinematograful Tiglina

În anii `80, existau în Galați 8 cinematografe: Central, Republica, Țiglina, Popular, Dacia, Doina, Flacăra și Grădina de Vară „Central”.

La Central și Republica se aduceau filme în premieră, după care filmul ce rula la Central era reluat la cinema Țiglina în săptămâna următoare. Personal, preferam Țiglina fiindcă era mai aproape și mai modern, cu arhitectură în trepte.

Dar erau filme pe care le așteptam cu nerăbdare și nu puteam să amân cu o săptămână vizionarea lor și pentru că, după orice vizionare, urma filmul din viață: fiecare dintre noi rulam, din memorie, filmul pentru prieteni, colegi, pentru a le stârni interesul. Era o adevărată competiție între cei care vedeam cât mai repede filmul mult așteptat. De exemplu, îmi amintesc cât de mândru am fost când fusesem primul din clasă care a vizionat „Imperiul contraatacă” la Cinema Patria din București.

Și la celelalte cinematografe erau difuzate și premiere, dar predominau filmele realizate în blocul țărilor din est și aici mă gândesc mai mult la Cinema Popular. La matineu intrau și filme pentru copii, dar, în general, programul cinematografelor rămânea același timp de o săptămână, spectacol după spectacol puteai vedea același film.

Mi-amintesc și de unele premiere la care cozile au fost uriașe, cu sute de persoane, așezate pe 2-3 rânduri de-a lungul a zeci de metri. Când au venit „Războiul Stelelor” sau „Superman” sau „Gheață verde” sau seria cu Louis de Funės și jandarmii, coada la Cinema „Central” era până în fața Restaurantului „Olimpic”. Mi-a rămas în memorie pocnetul caloriferelor de la Central și Republica din perioada iernii.

După 1984, apăruseră videotecile; în câteva săli mici din oraș - Teatru Dramatic, o sală la etaj, sala ICOR - erau difuzate filme la un videocasetofon. Unii, de obicei marinarii, mai ales într-un oraș port cum e Galațiul, organizau și clandestin, în apartamente.

Se dezvoltase o adevărată industrie a comercializării și a împrumutului de casete, dar, pentru mine, această experiență a rămas ca singura noastră conexiune cu lumea occidentală.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ar fi interesant de știut câte cinematografe din cele opt mai funcționează. Este adevărat ca Galațiul nu mai are nici un cinematograf?
    • Like 0
    • @ Bogdan Misaila
      Nu mai e cinematografe pentru că nu se bagă manele... ^I^
      • Like 0


Îți recomandăm

Imagine Micul Geniu

„În acel moment, tânărul din familie, un băiat de 17 ani, ne-a spus cu voce joasă: „Știți… am 17 ani și până acum nu am văzut niciodată cum arată lumina în casa mea.”

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Grădina Dedesign

Atunci când locuiești la casă sau ai acces la o curte ori o terasă, ai deja o resursă valoroasă pe care mulți o invidiază: un spațiu sub cerul liber, care poate deveni o adevărată extensie a casei tale. Dar cum îl transformi într-un loc în care să te simți cu adevărat bine, să-ți încarci bateriile și să te bucuri de vară așa cum ai face-o într-o stațiune cochetă? Răspunsul stă în câteva alegeri inspirate de design, un pic de planificare și mai ales, în dorința de a crea o atmosferă care să-ți semene.

Citește mai mult

Maria Drăghici

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Citește mai mult
Text: Bogdan-Radu Brînzan/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon