Am rămas impresionat de Slovenia, o țară care a petrecut mai mult timp sub comunism decât noi. „Secretul” lor l-am aflat de la un chelner, pe malul mării

Am vizitat, printre alte obiective din acest concediu, și un oraș port din Slovenia, Piran.

Într-o atmosferă ce mi-a amintit de Italia, începând de la arhitectură, străzile înguste pietruite sau cu pavaje, piațeta centrală, o catedrală și o campanilă de unde poți admira priveliștea de sus, și terminând cu faptul că aproape toate denumirile sunt în ambele limbi - slovenă și italiană, teritoriul fiind până la finalul secolul XVIII parte a Republicii Venețiene.

După ce ne-am făcut itinerarul propus, ne-am oprit la una dintre terasele de la malul mării, pentru a servi prânzul.

Ne-a întâmpinat un chelner jovial și în timp ce așteptam comanda, am remarcat un domn în vârstă, care supraveghea discret cam tot ce se întâmpla acolo. Ba mai mult, l-am văzut la un moment dat discutând cu chelnerii, apoi așezând niște șervețele la o masă. Având o curiozitate și o bănuială în același timp, l-am abordat pe chelnerul care ne adusese între timp comanda, întrebând dacă domnul respectiv este proprietarul restaurantului.

Mi-a răspuns cu o voce accentuată că da - asigurându-se că aude și proprietarul -, a adăugat că acesta a deschis restaurantul în 1964 și că are vârsta de 85 de ani. A completat că, în fiecare zi în cei peste 60 de ani, a lucrat în restaurantul care reprezintă, de fapt, toată viața lui.

I-am spus că știu că, în anii '60, Slovenia aparținea de Iugoslavia, stat comunist, și l-am întrebat cum erau posibile restaurante particulare în acele timpuri. În acel moment, a realizat că dețin cunoștințe despre comunism și m-a întrebat, la rândul său, de unde sunt.

I-am răspuns că sunt român, la care interlocutorul a reacționat zâmbind amar, spunându-mi că la ei comunismul a fost „mai relaxat” sub conducerea lui Tito, că exista o oarecare libertate, că era permisă și proprietatea privată, că mulți cetățeni lucrau în Occident. A completat cu: „Știu ce fel a fost în România cu Ceaușescu”.

Din păcate, această diferență de mentalitate și dezvoltare a rămas și acum. Slovenii au o infrastructură extraordinară, nu am văzut nicăieri case în paragină, totul este reabilitat, domină curățenia, civilizația, iar o stațiune care exista din perioada comunistă au transformat-o într-o perlă, fiindcă a existat o viziune arhitecturală integrată: nu au răsărit construcții parazitare, chicioase, cu siguranță nu s-au dat aprobări pe șpăgi și tot felul de intervenții politice și nici nu s-au efectuat lucrări cu firme de casă.