„Cartela de hrană pentru luna asta s-a epuizat. Îmi propun să mă trezesc mâine la 4:00, să mă așez la coadă la Galacta, poate reușesc să iau lapte și iaurt, la unt nu mai sper...” Ne dorim întoarcerea la un asemenea sistem?

Foto: Jose Nicolas/ AFP/ Profimedia

Mă trezesc. Brrrr, ce frig e în cameră!

Mă ridic din pat și mă duc la baie. Miracol, avem apă caldă! Fac repede un duș fierbinte, să nu pierd momentul, nu se știe dacă diseară mai prind ocazia. Programul este 19.00-22.00, dar nu-i respectat zilnic.

Mă duc să fac o cafea, adică un nechezol, fiindcă n-am mai băut o cafea bună de nici nu mai țin minte când.

Mi-e foame, scot pachetul de margarină și gemul din frigider. Cartela de hrană pentru luna asta s-a epuizat. Îmi propun să mă trezesc mâine la ora 04.00, să mă așez la coadă la Galacta, poate reușesc să iau lapte și iaurt, la unt nu mai sper, dar cine știe, poate am noroc.

Trebuie să vorbesc cu vecina de la etajul 3, are o soră care lucrează la dulciuri. Se apropie sărbătorile și sunt sigur că vor primi ciocolată și ness, poate mă „lipesc” și eu la ceva. Să-ncep „să-i fac curte" de acum, să văd ce-i dau la schimb.

Plec la serviciu. În stația de autobuz, o mulțime de oameni. Se apropie un autobuz aplecat într-o parte, burdușit de călători care stau pe scară, dar care nu oprește și își continuă drumul. Asta e...., oricum n-aveam unde să urc.

Aștept. E un frig cumplit, îți intră-n oase. Unii renunță, pleacă pe jos. În sfârșit, vine un autobuz, reușesc să mă agăț de bara de pe scară. Bineînțeles, nu se închid ușile. Nu mi-e frig, fiindcă îmi ține spatele un călător. Sigur vor coborî mai mulți la stația următoare și voi prinde un loc pe culoar.

Plec de la serviciu, decid să merg pe jos până acasă. La „Electrocasnice" văd câțiva oameni adunați în față și cineva vociferează. Mă apropii și vânzătorul în halat albastru citește o listă. Întreb ce se întâmplă. O doamnă emoționată îmi spune că au sosit frigiderele mult așteptate și că își așteaptă rândul, să-l ridice, fiind înscrisă de 3 luni pe listă. Îmi amintesc că și eu visez demult la un televizor color, dar se dau numai cu pile și relații. Și n-am.

Oftez și plec mai departe. Intru în Alimentara de lângă bloc, cu gândul că poate s-a băgat ceva. Galantarele de la carne sunt pline de „adidași" (picioare de porc), iar rafturile, de cutii vietnameze cu creveți.

Fac un schimb de priviri cu vânzătoarea care dă din umeri, dau o raită printre rafturile pline cu conserve de pește și ies.

Ajung acasă înfrigurat. Încălzesc ciorba de zarzavat și mănânc. Încerc robinetul de apă caldă. Îmi dau seama că nu e încă 19.00, mai am de așteptat 30 de minute. Nici la televizor nu mă pot uita, programul începe tot atunci. De parcă aș avea ce viziona... Sunt numai știri despre realizările mărețe ale partidului și osanale conducătorului, reportaje despre întreprinderi și ferme agricole. Și azi e joi, doar marți se difuzează câte un film la „Telecinemateca". Renunț la a-l mai deschide.

Încerc din nou robinetul. Se aude un horcăit, e clar că în seara asta servesc o „baie” la lighean în bucătărie, fiindcă acolo-i mai cald, dând drumul la toate ochiurile de la aragaz.

Mă uit pe fereastră și observ că la blocul de vis-a-vis dispar luminile de la apartamente. Știu ce urmează: se taie curentul în tot cartierul. Încep numărătoarea. Nu ajung la 10 și se stinge lumina și la noi. Nu reușesc să ajung la lampa cu gaz. Bâjbâi, o găsesc și o aprind. O trag aproape de fotoliu, îmi aduc o pătură din dormitor, mă înfofolesc și încep să citesc.

Mă trezesc când revine curentul și realizez că am ațipit citind. E ora 22.00. Îmi amintesc că trebuie să mă trezesc la 4, să îmi așez sacoșa la Galacta. Pregătesc și așez lângă cuier sticla goală de lapte și două borcane de iaurt.

Mă culc.

Urmează o nouă zi fascinantă.

Asta ne dorim? Întoarcerea la un asemenea sistem? Poate că mulți nu știu ce înseamnă, nu au trăit în acele timpuri sau nu își amintesc.

Eu nu vreau să retrăiesc asemenea vremuri nenorocite, într-o societate dominată de teroare, spaimă, de nedreptăți și neîncredere, în care nu te poți exprima și călători liber, în care îți este teamă de cel de lângă tine și ești preocupat doar de supraviețuire. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp