Bogdan Bazgă

În contextul actual economic și de securitate, caracterizat de incertitudine și o instabilitate descurajatoare, producătorii mici și mijlocii din sectorul de producție și procesare a alimentelor caută constant alternative pentru ieșirea din acest sector, cu consecințe nefaste asupra demografiei din zonele rurale, asupra securității alimentare ce ține de producție, procesare și vânzare, cât și, nu în ultimul rând, asupra culturii naționale rurale din România. România are oportunitatea de a lua măsurile necesare pentru stabilizarea tinerilor agricultori în mediul rural din țara noastră, să promoveze întoarcerea celor din diaspora, precum și sprijinirea celor care s-au îndârjit să reziste în România. Foto: Inquam Photos / Casian Mitu

În contextul actual economic și de securitate, caracterizat de incertitudine și o instabilitate descurajatoare, producătorii mici și mijlocii din sectorul de producție și procesare a alimentelor caută constant alternative pentru ieșirea din acest sector, cu consecințe nefaste asupra demografiei din zonele rurale, asupra securității alimentare ce ține de producție, procesare și vânzare, cât și, nu în ultimul rând, asupra culturii naționale rurale din România. Pentru a combate aceste riscuri, există câteva măsuri ce pot fi întreprinse în viitorul apropiat de către autoritățile române, pentru conservarea modului de viață tradițional românesc, corelate în același timp cu o îmbunătățire a nivelului de trai al fermierilor mici și medii. Foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Volatilitatea preţurilor materiilor prime este o problemă gravă în mod special pentru statele lumii care sunt dependente de producătorii acestor materii prime. În ultimii ani, evoluţia preţurilor a scos în evidenţă extreme multianuale care au ajuns de până la 100%. Aproximativ două miliarde de oameni, aproape o treime din populaţia globului, depind de producţia de mărfuri primare – produse de bază, cum ar fi cereale, ulei, zahăr, orez, carne, bumbac, metale feroase şi neferoase, cupru. Insecuritatea alimentară şi schimbările climatice şi volatilitatea preţurilor sunt, mai mult ca niciodată, cele trei mari provocări la nivel mondial cu care omenirea se confruntă, iar schimbările climatice prin procesul accentuat al deşertificării sunt tot mai mult percepute ca fiind una dintre cele mai mari provocări pentru securitatea alimentară mondială. Foto: Inquam Photos / Cosmin Enache

Securitatea alimentară reprezintă principala componentă a securiţătii naţionale care se referă la instrumentele şi politicile organizaţionale utilizate pentru preîntampinarea riscurilor, ameninţărilor sau vulnerabilităţilor şi contracararea eventualelor crize survenite în domeniul alimentar şi în mod special al garantarii accesului la hrană al populatiei unui stat. În acest articol vor fi analizate o serie de aspecte interesante privind securitatea alimentară, din perspectiva principalilor actorii care influenţează securitatea alimentară naţională şi mondială. Foto: Henry Arden / ImageSource / Profimedia

Cele mai avantajate state sub aspectul asigurării securităţii alimentare sunt cele care dispun de un potenţial agricol capabil să furnizeze mari cantităţi de materii prime agricole şi alimente peste necesarul lor naţional. Printre aceste ţări se numără şi România, care dispune de un potenţial agricol generos, situându- se sub acest aspect pe locul 5 între ţările UE. Se poate aprecia că asfel de ţări pot avea – şi cele mai multe dintre ele o au - desigur independenţă alimentară. Acest avantaj comparativ pe care îl are România este valorificat insuficient, deoarece, după estimările experţilor şi ale unor instituţii naţionale şi internaţionale din domeniu, cca. 70% din cererea agregată de alimente, existentă pe pieţe de profil din ţara noastră, are drept acoperire importul de asemenea produse. Foto: Inquam Photos / George Călin