Nu, viitorul nu sună bine! Neasigurarea securităţii alimentare duce la grave convulsii şi tensiuni sociale. De ce România are nevoie de o strategie

Foto: Inquam Photos / Cosmin Enache

Volatilitatea preţurilor materiilor prime este o problemă gravă în mod special pentru statele lumii care sunt dependente de producătorii acestor materii prime. În ultimii ani, evoluţia preţurilor a scos în evidenţă extreme multianuale care au ajuns de până la 100%. 

 Aproximativ două miliarde de oameni, aproape o treime din populaţia globului, depind de producţia de mărfuri primare – produse de bază, cum ar fi cereale, ulei, zahăr, orez, carne, bumbac, metale feroase şi neferoase, cupru. Insecuritatea alimentară şi schimbările climatice şi volatilitatea preţurilor sunt, mai mult ca niciodată, cele trei mari provocări la nivel mondial cu care omenirea se confruntă, iar schimbările climatice prin procesul accentuat al deşertificării sunt tot mai mult percepute ca fiind una dintre cele mai mari provocări pentru securitatea alimentară mondială.

De peste 4 decenii, în lume şi în România, s-au facut progrese remarcabile în producţia de alimente si în asigurarea securitatii alimentare. Cu toate acestea, în cazul securitatii alimentare progresul este destul de lent si depinde, în mare masura, de conditiile politico-sociale la un moment dat. 

Chiar dacă România este recunoscută la nivel european şi mondial pentru potenţialul agricol deosebit, rata de absorbţie a fondurilor europene este încă foarte mică și îngreunată de un sistem birocratic mult mai complicat faţă de noile dar şi vechile state membre ale UE. Astfel, este destul de evident faptul că efectele nu sunt şi nu se întrevăd a fi spectaculoase. Deficitul de finanţare şi cofinanţare este tot mai mare, iar accesul la creditare este lent şi greoi.

România are nevoie de o strategie eficientă de securitate alimentară 

Cu toate că, o parte din rapoartele transmise de România indică o creștere a gradului şi nivelului de trai al românilor, datele sunt contrazise şi demonstrate prin cifre de institutii independente ale ONU şi Comisiei Europene. Astfel, conform Raportului de țară cu privire la situaţia populaţiei din statele membre ale UE, rezultă că în România, dintr-un total de aproximativ 19 miloane de locuitori (conform ultimului raport al INS privind recensamantul populației) aproximativ unul din cinci români era afectat de sărăcie în anul 2022 și, implicit, risca excluderea socială.

Lipsa unei strategii coerente dedicate agriculturii româneşti şi în mod special securităţii alimentare, incoerenţa deciziilor, la care adaugăm schimbarile rapide care au loc în structura şi autoritatea guvernamentală, în economia noastră, în structura sectorului agricol şi a industriilor alimentare locale, în comerţ precum şi în globalizarea şi liberalizarea comerţului, conduc la schimbari rapide şi în nevoile dar şi în cerinţele consumatorilor privind calitatea şi siguranţa alimentelor, securitatea alimentară, nutriţie, legislaţie şi control. Astfel, pentru România este necesară crearea şi punerea în aplicare, cât de urgent, a unei strategii eficiente de securitate alimentară la nivel naţional.

Preţurile mari şi volatilităţile ridicate pot pune în pericol economiile fragile şi au un impact semnificativ asupra macroeconomiei, prin creşterea costului de trai şi al inflaţiei. Fireşte, cele mai afectate sunt ţările care importă asemenea produse și care se pot confrunta cu deteriorarea balanței soldulului contului curent şi, eventual, deprecierea cursului de schimb ca urmare a creșterii prețurilor la produsele alimentare.

Volatilitatea extremă creează riscuri suplimentare din cauza decalajului dintre deciziile bazate pe preţurile viitoare asteptate ale producţiei şi preţurile efectiv primite în momentul recoltării sau vânzării. Aceste diferenţe pot ameninţa chiar viabilitatea producătorilor agricoli, cât şi a tuturor actorilor din lanţul alimentar.

Prin urmare, problematica volatilităţii preţurilor, la nivelul comunităţii internaţionale, nu este ceva nou pentru omenire, cu atât mai mult pentru guvernanţi. Preţurile la alimente vor rămâne ridicate. Populaţia în creştere şi veniturile în ţările emergente şi în curs de dezvoltare consolidează în mod semnificativ cererea pentru produsele alimentare. Până în 2050, populaţia lumii este de aşteptat să fi atins circa 9 miliarde de oameni şi cererea de produse alimentare sa creasca între 70% şi 100%. 

Politicile de sprijin care duc la creşterea cererii pentru culturile de către sectorul de biocombustibili în ţările dezvoltate contribuie, de asemenea, la consolidarea cererii. Pe partea ofertei, rata de creştere a producţiei agricole este de aşteptat să scadă la 1,5% între acum şi 2030 şi în continuare la 0,9% între 2030 şi 2050, comparativ cu 2,3% pe an din 1961. 

Viitorul nu arată tocmai bine

În cazul în care rata de creştere a producţiei agricole nu ţine pasul cu cererea, presiunea va continua asupra preţurilor. Cu echilibrul dintre cerere şi ofertă deja strâns, un şoc extern poate duce la valuri semnificative ale preţurilor la alimente şi volatilitate extremă.

În concluzie, evoluţiile din ultimii ani privind preţurile, consumul mediu şi autoconsumul pe locuitor, precum şi comerţul exterior cu produse agricole evidenţiază o evoluţie nefavorabilă privind producţia agricolă şi, mai ales, securitatea alimentară a populaţiei.

Creşterea gradului de valorificare a potenţialului agricol poate transforma România într-un stat independent în ceea ce priveşte asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, dar şi de furnizor de securitate către alte ţări, printr-un export net de produse agricole procesate şi de alimente. 

Aceasta însă nu se poate realiza decât prin strategii şi politici adecvate, menite să stimuleze investiţiile în această ramură şi să crească performanţa şi competitivitatea în sectorul agroalimentar, în ansamblu, şi în toate organizaţiile economice care îl compun. De alfel, OCDE consideră că „Investiţiile în agricultură vor fi deosebit de importante pentru creşterea cantităţii de alimente disponibile, dar şi pentru obţinerea de venituri şi crearea unor noi locuri de muncă”.

Fără o abordare sistemică şi fără o susţinere financiară şi investiţională corectă însoţită de strategii şi politici agricole şi de dezvoltare rurală performante, securitatea alimentară a ţării noastre poate fi puternic afectată în viitor. Trebuie avut în vedere faptul că acest aspect va fi amplificat de efectele încălzirii globale şi ale instabilităţii climei, în general, de acutizarea şi lărgirea teritoriului de manifestare a secetei şi a altor fenomene naturale cu impact negativ asupra agriculturii.

Neasigurarea securităţii alimentare (valabil pentru orice țară) poate genera foarte repede, pe plan intern, grave convulsii şi tensiuni sociale, poate deteriora sănătatea fizică şi psihică a populaţiei, poate crea stări de instabilitate economică şi politică, iar în plan extern poate să atragă presiuni diplomatice, economice şi politice cu efecte nedorite şi periculoase pentru securitatea naţională.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp