Mic tratat despre oportunitatea în agricultură. Trei soluții pentru a-i ajuta pe tinerii fermieri și a creștere gradul de absorbție a fondurilor europene

Foto: Inquam Photos / Casian Mitu

În contextul actual economic și de securitate, caracterizat de incertitudine și o instabilitate descurajatoare, producătorii mici și mijlocii din sectorul de producție și procesare a alimentelor caută constant alternative pentru ieșirea din acest sector, cu consecințe nefaste asupra demografiei din zonele rurale, asupra securității alimentare ce ține de producție, procesare și vânzare, cât și, nu în ultimul rând, asupra culturii naționale rurale din România. România are oportunitatea de a lua măsurile necesare pentru stabilizarea tinerilor agricultori în mediul rural din țara noastră, să promoveze întoarcerea celor din diaspora, precum și sprijinirea celor care s-au îndârjit să reziste în România.

Situația actuală

Odată cu accederea României în Uniunea Europeană în anul 2007, foarte mulți tineri agricultori au plecat să muncească în ferme din Europa occidentală, din cauza faptului că veniturile din fermele lor de familie erau și sunt foarte mici, nu exista o proiecție clară pentru viitorul lor, nu aveau acces la finanțare, iar orice antrepriză privată se lovea (și din păcate încă se lovește) de un zid de birocrație și corupție. Aceste elemente cumulate au condus la o scădere dramatică a populației cu putere de muncă din zonele rurale ale țării, cu efecte dezastruoase, în primul rând, în mediul economic și social rural.

Ce ne dorim și de ce?

Deoarece avem modele ale fermelor de familie din Europa de vest, modele consacrate și verificate de-a lungul a mai multor generații de fermieri, ne dorim ca și România să încurajeze dezvoltarea acestor forme de lucru în agricultură. Astfel, fermele trebuie să aibă terenul comasat (pentru a avea eficiență), cu o suprafață de minim 5 ha pentru culturi grădinărite (spre un maxim de 50-100 ha pentru pomicultură sau zootehnie), să aibă acces la finanțare din fonduri UE sau din mediul bancar privat, cu dobânzi reglementate, iar participația lor individuală la activitățile de producție să facă parte dintr-un sistem global național, bazat pe nevoia de consum în principal a României și de potențialul agricol de export, ținând cont de balanța comercială la produse alimentare.

Principalele motive pentru care propunem acest mod de lucru este necesitatea redării încrederii tinerilor în ferma de familie, care să asigure un venit mai mult decât decent, în scopul ridicării unei clase de mijloc la nivelul acestui sector demografic, cu efecte pozitive în dezvoltarea economică a României în zona de producție și procesare a alimentelor și a produselor derivate, ridicarea nivelului de educație al viitoarelor generații de agricultori (pe baza creșterii veniturilor părinților lor de azi) și creșterea infrastructurilor de bază din zonele rurale (de asemenea bazată pe creșterea veniturilor viitoarei clase de mijloc din mediul rural).

Potrivit Eurostat, încă din 2016, 91,8% din fermele de familie din România (aproape 3,14 milioane de gospodării) au în exploatație suprafețe de sub 5 ha. De obicei aceste terenuri sunt împrăștiate în mai multe locații, eficiența lor fiind de multe ori în spectrul negativ. De asemenea, tinerii sub 35 de ani care operau aceste ferme/gospodării numărau puțin peste 100 de mii, iar cei de peste 64 de ani numărau peste 1.5 milioane. Astfel e lesne de observat că agricultura din România trebuie resetată prin predarea ștafetei celor tineri care au putere de muncă. Pentru aceasta, agricultura de familie trebuie să fie atractivă.

Cum acționăm?

Pentru a ne atinge dezideratele expuse succint în paragrafele de mai sus, propun implementarea concomitentă a următoarelor măsuri:

1) Asemănător ajutorului de stat oferit IMM-urilor pentru contractarea de credite garantate de stat, MADR poate implementa un sistem de garantare parțială a unor credite fără dobândă (în limita a 5.000 Euro/ha) pentru fermierii care își înființează ferme de familie cuprinse între 5 și 50 de ha. Această măsură trebuie să vină la pachet cu un set de reglementări care să le ofere un avantaj și acelor persoane care o să vândă terenurile gospodăriei (de cele mai multe ori parcele mici, aflate în proprietatea unor persoane vârstnice cu venituri mici), astfel încât să nu plătească taxe de succesiunea (inclusiv taxe notariale și altele) pentru definitivarea actelor de proprietate și de asemenea să primească o compensație pe o perioadă de 5 ani în contrapartidă pentru pierderea veniturilor din subvențiile APIA sau din exploatarea terenurilor. Beneficiarii unor astfel de programe trebuie să păstreze fermele pentru un număr minim de ani stabilit ulterior.

2) Pentru scăderea birocrației și implicit a corupției de la nivelul funcționarilor statului, tehnologizarea acestor ferme trebuie să se facă cu preponderență prin proiecte europene, standardizate și preaprobate (aspecte ce vor trebui negociate la Bruxelles pentru noua perioadă de programare PNDR), iar unde nu este posibil să fie disponibile totuși proiectele standardizate și preaprobate cu autofinanțare din partea fermierului. Sprijinirea proiectelor de investiții din fonduri europene trebuie să se facă în principal pe proiecte derivate din necesitățile identificate din balanța comercială a României pe sectorul alimentar (ex. Dacă rezultă că România este importator net de biscuiți si exportator net de covrigei, să se finanțeze cu 90% procesarea de biscuiți și cu 30% procesarea de covrigei).

Proiectele standardizate și preaprobate sunt acele proiecte care sunt deja în exploatare în România, având toate avizele necesare și care pot fi „clonate” de alți fermieri, fără a mai fi nevoiți să se autorizeze și avizeze la multitudinea de autorități avizatoare din România (eliminare birocrație și consultanță inutilă).

Documentele care se află deja în sistemul informatic MADR-APIA-AFIR nu vor mai fi solicitate la depunerea dosarului. Astfel, se realizează accesibilitatea comună a tuturor bazelor de date la nivelul MADR de către angajații autorizați ai aceleiași instituții.

Exemplu: un proiect de fermă pentru creșterea ovinelor de carne care funcționează deja în “județul X” cu toate avizele și autorizațiile necesare, să fie descărcat de pe site-ul AFIR de către noul nostru fermier din ”județul X” pe care o să-l construiască cu o firmă autorizată conform proiectului pentru a primi automat toate autorizațiile și avizele necesare funcționării în circa 5 zile lucrătoare de la recepția finală a lucrărilor. Astfel, este posibil ca termenul de prelucrare a proiectului sa fie redus de la câteva luni la doar câteva ore.

3) Implementarea unor stimulente pentru magazinele/lanțurile de magazine care vor să vândă produse românești astfel rezultate. Motivația stimulentelor ar fi necesitatea scăderii emisiilor de carbon odată cu aprovizionarea de la fermele din proximitatea magazinelor, cele aduse de la distanțe mai mari să nu primească bonificația fiscală, ba din contră. Ne putem gândi și la implementarea modelului bulgar, polonez sau francez de sprijinire a producătorilor agricoli prin asigurarea unui spațiu de raft in marile magazine pentru produsele locale și evidențierea distinctă la intrarea în incinta de vânzare.

Avantaje:

• reducerea cheltuielilor de transport reflectate în prețul final al produsului;
• reducerea timpului de livrare pentru produsele proaspete/ușor perisabile;
• Evitarea supra-aglomerării în trafic și a emisiilor de noxe;
• Asigurarea unui flux constant cu produse locale pe rafturile magazinelor din județul respectiv și/sau județele limitrofe;
• Creșterea gradului de încredere în produsele românești a populației din proximitate
• Reducerea cheltuielilor cu platforme de stocare/centralizare/balotare pentru produse de la micii fermieri și permisivitatea acestora in livrarea directa cu mijloace proprii;
• Facilitarea rapida a achiziționării de la fermele familiale și/sau operatori economici locali a produselor proaspete;
• Facilitarea livrării de către operatorii din sectorul morărit-panificație a produselor proaspete/calde/ambalate direct la lanțurile de magazine din proximitate.
• Dezvoltarea rapidă a fermelor de subzistență, mici și medii cât și a consumului de produse agroalimentare românești, în detrimentul celor din import.

Astfel, prin măsurile propuse s-ar asigura posibilitatea comasării terenurilor de către tinerii fermieri și implementarea unor proiecte cu un minim de documentație și investiții. De asemenea, produsele agricole rezultate vor avea șanse mari de a ajunge pe rafturile marilor magazine. 

Măsura prezentată mai sus va avea un impact pozitiv pentru:

• Fermierii mici și mijlocii / fermele familiale – formarea unei clase de mijloc;
• Creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene;
• Asigurarea Securității alimentare;
• Reducerea birocrației și eliminarea mafiei din consultanță (reducerea semnificativă a costurilor aferente proiectării – astfel fondurile vor putea fi reutilizate în alte scopuri benefice proiectelor);
• Instalarea tinerilor fermieri (inclusiv a acelora care s-au întors sau care se vor întoarce din diaspora) cât și a tinerilor indeciși din mediul rural sau urban ;
• Creșterea suprafețelor exploatațiilor agricole – creșterea gradului de utilizare a potențialului agricol al României.
• Odată cu această dezvoltare a zonelor și fermelor mici și mijlocii / fermele familiale, va apărea și o cerere de forță de muncă calificată – ceea ce va readuce la viață scolile și liceele cu profil agricol

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp